 | as |
|
| Dialectician [ di-a-lec-ti-ci-an ] VEZI SINONIME PENTRU dialectician PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dialectician în mai multe dicționareDefinițiile pentru dialectician din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIALECTICIAN: DIALECTICIÁN, -Ă, dialecticieni, -e, substantiv masculin și forme Persoană care stăpînește dialectica, care gîndește conform cu principiile dialecticii. Esențial este a arăta că Marx s-a preocupat de modul cum sînt introduse în studiul analizei noțiunile de diferențială și derivată, subliniind teoriile contradictorii și dificultățile matematicienilor, și cu geniul său de dialectician a căutat o soluționare a lor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 12/1. • (Adjectival) Datorită faptului că operează cu mărimi variabile, chiar matematica intră în domeniul dialectic, și e semnificativ că tocmai un filozof dialectician, Descartes, a fost acela care a făcut-o să progreseze în felul acesta. ENGELS, A. 143. – Pronunțat: di-a-lec-ti-ci-an. Forme diferite ale cuvantului dialectician: dialectician-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dialectician: dialecticián, dialecticiană [Atestat: PROT. – popular, N. despre / P: di-a-lec-ti-ci-an / Plural: dialecticianieni, dialecticianiene / Etimologie: franceza dialecticien] 1 substantiv masculin și feminin Specialist în dialectică (5) Si: (înv) dialectic (9). 2 a Care gândește conform cu principiile dialecticii (5). 3-4 sm, a (Persoană) care folosește arta discuției în contradictoriu. Forme diferite ale cuvantului dialectician: dialecticiană Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIALECTICIAN: DIALECTICIÁN, -Ă, dialecticieni, -e, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. (Persoană) care gândește conform cu principiile dialecticii (II 1). 2. (În filosofia antică) (Persoană) care folosește arta discuției în contradictoriu. [ pronunție: di-a-lec-ti-ci-an] – Din limba franceza dialecticien. Forme diferite ale cuvantului dialectician: dialectician-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIALECTICIAN: DIALECTICIÁN, -Ă, dialecticieni, -e, substantiv masculin și forme Persoană care stăpânește dialectica, care gândește conform cu principiile dialecticii. • (Adjectival) Filozof dialectician. [ pronunție: di-a-lec-ti-ci-an] – Din limba franceza dialecticien. Forme diferite ale cuvantului dialectician: dialectician-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIALECTICIAN: DIALECTICIÁN, -Ă substantiv masculin și forme Specialist în dialectică, care urmează principiile dialecticii. [pronume di-a-lec-ti-ci-an, plural -ieni, -iene. / < limba franceza dialecticien]. Forme diferite ale cuvantului dialectician: dialectician-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIALECTICIAN: DIALECTICIÁN dialecticianánă (dialecticianéni, dialecticianéne) m. și forme Adept al dialecticii. [silabe di-a-] /<fr. dialecticien Forme diferite ale cuvantului dialectician: dialecticianánă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIALECTICIAN: DIALECTICIÁN, -Ă substantiv masculin forme specialist în dialectică. (< limba franceza dialecticien) Forme diferite ale cuvantului dialectician: dialectician-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dialectician: dialecticián substantiv masculin (silabe di-a-, -ci-an), plural dialecticiéni (silabe -ci-eni) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dialectician: dialectician m. cel ce știe, ce raționează după regulele dialecticei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dialectician: dialecticián (di-a-, -ci-an) substantiv masculin, plural dialecticiéni (-ci-eni) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIALECTICIAN' DIALECTALIZÁREdialéctecDIALÉCTICdialécticăDIALECTICIÁNdialecticiánăDIALECTICITÁTEdialectísmdialectitáte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dialectician Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dialectician dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dialecticián, dialecticiană [Atestat: PROT. Despre / P: di-a-lec-ti-ci-an / Plural: dialecticianieni, dialecticianiene / Etimologie: franceza dialecticien] 1 substantiv masculin și feminin Specialist în dialectică 5 Si: înv dialectic 9. DIALECTICIÁN dialecticianánă dialecticianéni, dialecticianéne m. |
GRAMATICA cuvântului dialectician? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dialectician. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dialectician poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dialectician? Vezi cuvântul dialectician desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dialectician?[ di-a-lec-ti-ci-an ] Se pare că cuvântul dialectician are şase silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de bază?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dialectician are forma: dialecticién
