 | as |
|
| Dialect [ di-a-lect ] VEZI SINONIME PENTRU dialect PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dialect în mai multe dicționareDefinițiile pentru dialect din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIALECT: DIALÉCT, dialecte, substantiv neutru 1. Aspect local al limbii unui popor, care se vorbește pe un anumit teritoriu și are trăsături caracteristice de structură gramaticală și de fond principal de cuvinte care-l deosebesc de celelalte aspecte locale ale limbii întregului popor, precum și de aceasta însăși. vezi grai. Cu cît starea de diferențiere a dialectelor e mai avansată, cu atît e mai vizibil că ele au fond principal propriu și structură gramaticală proprie. GRAUR, forme L. 85. 2. (Determinat prin «de clasă») Jargon. 3. (Impropriu) Vorbire, cuprinzînd o terminologie specială de circulație restrînsă, proprie unui anumit domeniu de activitate; limbaj tehnic. despre Panu, jurist și om politic distins, introduce dialectul juridic și administrativ și în literatură. GHEREA, ST. Hristos III 132. ♦ (Impropriu) Limbă. Avem un dialect bun, ușor și îmlădios. ALEXANDRESCU, M. 241. – Pronunțat: di-a-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dialect: dialéct sn [Atestat: CANTEMIR, I.I.I, 7 / V: (înv) dialectă substantiv feminin / P: di-adialect / Plural: dialecte, (înv) dialecturi / Etimologie: franceza dialecte, lat dialectus] 1 (Înv) Limbă (ca mijloc de comunicare). 2 Ramificație teritorială a unei limbi, ale cărei trăsături caracteristice o deosebesc de alte ramificații teritoriale ale aceleiași limbi. 3 (Rar) Grai. 4 (Imp) Limbaj special tehnic. 5 (Imp) Jargon. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIALECT: DIALÉCT substantiv neutru 1. Ramificație teritorială a unei limbi, ale cărei trăsături caracteristice (fonetice, lexicale, gramaticale etc.) o deosebesc de limba comună a întregului popor și de alte ramificații teritoriale ale acestei limbi. ♦ Grai. ♦ Jargon. 2. (impropriu) Limbaj special tehnic. [pronume di-a-. / < limba franceza dialecte, latina dialectus, greacă dialektos – grai]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dialect: * dialéct n., plural e (vgr. diálektos, forme, despre dialego, deosebesc, vorbesc dialect). Limbă particulară a unuĭ oraș orĭ uneĭ provinciĭ și care diferă în parte de limba generală a națiuniĭ: dialectu daco-, mácedo- și istro-românesc. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru dialect: dialéct (dialécte), substantiv masculin – Ramificare teritorială a unei limbi, grai. – Variante (învechit) dialecta. în franceză dialecte, și învechit (secolul XVIII), din greacă διαλεξις (Gáldi 170). – derivat dialectal, adjectiv, din limba franceza ; dialectic, adjectiv Forme diferite ale cuvantului dialect: dialécte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIALECT: DIALÉCT dialecte n. Ramificație teritorială a unei limbi cu trăsături specifice (fonetice, lexicale, gramaticale) față de alte ramificații similare și față de limba literară. [silabe di-a-] /<fr. dialecte, latina dialectus Forme diferite ale cuvantului dialect: dialecte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIALECT: DIALÉCT, dialecte, substantiv neutru 1. Ramificație teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri. 2. (impropriu) Grai. 3. (impropriu) Limbă. [ pronunție: di-a-] – Din limba franceza dialecte, latina dialectus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIALECT: DIALÉCT, dialecte, substantiv neutru 1. Variantă teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri. 2. (impropriu) Grai. 3. (impropriu) Limbă. [ pronunție: di-a-] – Din limba franceza dialecte, latina dialectus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIALECT: DIALÉCT substantiv neutru 1. variantă regională a unei limbi, caracterizată prin particularități fonetice și lexicale. 2. (impropriu) grai. (< limba franceza dialecte, latina dialectus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dialect: dialect n. graiu particular unei țări și diferind mai mult sau mai puțin de limba literară: dialect daco-român, macedo-român, meglenit și istro-român. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIALECT: DIALECT substantiv (lingvistică) (livresc) idiom, (rar) vorbire. (dialect muntenesc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dialect: dialéct substantiv neutru (silabe di-a-), plural dialécte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dialect: dialéct (di-a-) substantiv neutru, plural dialécte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DIALECT: DIALÉCT substantiv verbal grai. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dialect: dialect substantiv verbal GRAI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIALECT' diajghețáDIÁL, -ĂDIALCOÓLDIALDEHÍDĂDIALÉCTdialéctăDIALECTÁLDIALECTALÍSMdialectalizá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dialect Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dialect dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 7 / V: înv dialectă substantiv feminin / P: di-adialect / Plural: dialecte, înv dialecturi / Etimologie: franceza dialecte, lat dialectus] 1 Înv Limbă ca mijloc de comunicare. DIALÉCT dialecte n. Dialectul muntenesc. Dialect muntenesc. |
GRAMATICA cuvântului dialect? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dialect. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dialect poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dialect? Vezi cuvântul dialect desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dialect?[ di-a-lect ] Se pare că cuvântul dialect are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dialect |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu sau de sânge albastru?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dialect are forma: dialécte
