 | as |
|
| Diafan [ di-a-fan ] VEZI SINONIME PENTRU diafan PE ESINONIME.COM definiția cuvântului diafan în mai multe dicționareDefinițiile pentru diafan din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIAFAN: DIAFÁN, -Ă, diafani, -e, adjectiv 1. (Despre lucruri) Care lasă să străbată lumina fără să permită distingerea clară a formelor și a contururilor; prin extensie foarte subțire, foarte finanțe Coboară-ți, Iarnă albă, vălul magic... Tu dai naturii palide decoruri Și pui la geamuri diafane storuri. CAZIMIR, L. U. 38. Vîntul suna în brazi ca o bură de ploaie. Iluzia era dezmințită de petele de lumină care, ca niște frunze diafane de aur, jucau pe bănci, pe masă. IBRĂILEANU, A. 155. Luna revărsa tot aurul ei în odaia lui și sub această smălțuire diafană mobilele și covoarele străluceau somnoros și matematică EMINESCU, N. 81. Aerul, răsfirat în unde diafane subt arșița soarelui de vară, oglindește ierburile și bălăriile din depărtare. ODOBESCU, S. A. 313. 2. (Despre oameni, mai ales despre fața sau despre mîinile lor) Foarte palid, alb, străveziu; finanțe Puse iute despre soare cu palma-i diafană o mică perdea trandafirie privirii. HOGAȘ, M. N. 15. Drag îmi e visul cînd, dimineață, O mîndră zînă pășind abia Vine ca floarea și cu dulceață, C-o diafană și blîndă față, Își pleacă fruntea asupra mea. NEGRUZZI, S. II 55. – Pronunțat: di-a- Forme diferite ale cuvantului diafan: diafan-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIAFAN: DIAFÁN, -Ă, diafani, -e, adjectiv (În limbaj poetic) Foarte puțin dens, foarte subțire, lăsând să străbată lumina, fără a permite distingerea clară a formelor și a contururilor; (despre față și mâinile omului) cu pielea fină, delicată, palidă (lăsând să se străvadă vinișoarele albastre). [ pronunție: di-a-] – Din limba franceza diaphane Forme diferite ale cuvantului diafan: diafan-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diafan: diafán, diafană a [Atestat: AR (1832), 271 ⅟5 / P: di-adiafan / Plural: diafani, diafane / Etimologie: franceza diaphane] 1 Care lasă lumina să străbată fără să se poată distinge clar contururile și formele. 2 Foarte subțire Si: străveziu, transparent. 3 (Fig) Delicat. 4 (Fig) Ușor. 5 (despre fața și mâinile omului) finanțe 6 (despre fața și mâinile omului) Palid. Forme diferite ale cuvantului diafan: diafană Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DIAFAN: DIAFÁN diafană (diafani, diafane) 1) (despre materiale sau corpuri) Care lasă să pătrundă prin sine razele de lumină fără a permite să se distingă clar forma obiectelor; translucid. Pânză diafană. 2) figurat Care este foarte gingaș; transparent; aerian. Piele diafană. Mâini diafane. [silabe di-a-] /<fr. diaphane Forme diferite ale cuvantului diafan: diafană Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIAFAN, -Ă: DIAFÁN, -Ă adjectiv 1. Care lasă să străbată lumina fără a permite să se distingă clar contururile; (prin extensie) fin, subțire. 2. (Despre oameni) Palid, străveziu, alb; finanțe [pronume di-a-. / < limba franceza diaphane, conform greacă diaphanes < dia – prin, phanes – transparent]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIAFAN: DIAFÁN1, -Ă adjectiv 1. foarte puțin dens, lăsând lumina să străbată, fără a permite să se distingă clar formele și contururile; transparent, foarte subțire. 2. (despre oameni) palid, străveziu; finanțe (< limba franceza diaphane) Forme diferite ale cuvantului diafan: diafan-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIAFAN: DIAFÁN, -Ă, diafani, -e, adjectiv Care lasă să străbată lumina fără să se poată distinge clar contururile; străveziu. ♦ (Despre oameni) Cu pielea străvezie, delicată, fină. [ pronunție: di-a-] – Din limba franceza diaphane. Forme diferite ale cuvantului diafan: diafan-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIAFAN: DIAFAN adjectiv fin, străveziu, subțire, transparent, vaporos, (învechit) prevăzător, prevăziu, străvăzător, (figurat) aerian, eterat, eteric, spumos. (Un material diafan.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru diafan: * diafán, -ă adjectiv (vgr. diaphanés, despre diaphaino, apar, mă arăt. vezi fenomen). Transparent, străveziŭ. Forme diferite ale cuvantului diafan: diafan-ă duce diafande diafanta Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru diafan: diafan a. prin care străbate lumina (ca cristalul, apa): mâini diafane BOL. negura diafană EM. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diafan: diafán adjectiv masculin (silabe di-a-), plural diafáni; forme singular diafánă, plural diafáne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diafan: diafán (di-a-) adjectiv masculin, plural diafáni; forme diafánă, plural diafáne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DIAFAN' diadímădiadinámicDIADÓHdiadohíeDIAFÁNdiafaneitátediafaníeDIAFANITÁTEDIAFANIZÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DIAFAN Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diafan dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Diafán, diafană a [Atestat: AR 1832, 271 ⅟5 / P: di-adiafan / Plural: diafani, diafane / Etimologie: franceza diaphane] 1 Care lasă lumina să străbată fără să se poată distinge clar contururile și formele. DIAFÁN diafană diafani, diafane 1 despre materiale sau corpuri Care lasă să pătrundă prin sine razele de lumină fără a permite să se distingă clar forma obiectelor; translucid. Pânză diafană. Piele diafană. Mâini diafane. Un material diafan. |
GRAMATICA cuvântului DIAFAN? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diafan. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DIAFAN poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diafan? Vezi cuvântul diafan desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diafan?[ di-a-fan ] Se pare că cuvântul diafan are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DIAFAN |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu fuga?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
