 | as |
|
| Dezvinuire [ dez-vi-nu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU dezvinuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezvinuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezvinuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZVINUIRE: DEZVINUÍRE, dezvinuiri, substantiv feminin Dezvinovățire. Zîna... nu voia să știe nimică de această dezvinuire. SBIERA, P. 36. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZVINUIRE: DEZVINUÍRE, dezvinuiri, substantiv feminin (Rar) Dezvinovățire. – vezi dezvinui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZVINUIRE: DEZVINUÍRE, dezvinuiri, substantiv feminin (Rar) Dezvinovățire. – vezi dezvinui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dezvinuire: dezvinuire substantiv verbal DEZVINOVĂȚIRE. DISCULPARE. JUSTIFICARE. SCUZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezvinuire: dezvinuíre substantiv feminin [Atestat: DEX / Plural: dezvinuireri / Etimologie: dezvinui] Dezvinovățire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezvinuire: dezvinuíre (rar) substantiv feminin, genitiv dativ articulat dezvinuírii; plural dezvinuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezvinuire: dezvinuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dezvinuírii; plural dezvinuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZVINUIRE' DEZVINOVĂȚÍDEZVINOVĂȚÍREDezvinovățitDEZVINUÍDEZVINUÍREDEZVIRGINÁDEZVIRGINÁREDEZVIRGINÁTĂdezvîrtésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dezvinuire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezvinuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dezvinuíre substantiv feminin [Atestat: DEX / Plural: dezvinuireri / Etimologie: dezvinui] Dezvinovățire. |
GRAMATICA cuvântului dezvinuire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezvinuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dezvinuire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezvinuire? Vezi cuvântul dezvinuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezvinuire?[ dez-vi-nu-i-re ] Se pare că cuvântul dezvinuire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dezvinuire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se tăia inima?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dezvinuire are forma: dezvinuíri
