 | as |
|
| Dezvăţa [ dez-vă-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU dezvăţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezvata în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezvata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezvăța (forma la infinitiv) A dezvăța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZVĂȚA: DEZVĂȚÁ, dezvăț, verb I. tranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de», mai rar prin «de la») A face (pe cineva) să piardă o deprindere, un obicei (rău); a dezobișnui, a dezbăra. Aceste sînt lucruri vechi, De care sînt dezvățate acum a noastre urechi. NEGRUZZI, S. III 100. Ciobanul rîdea pe sub mustață, căci a putut de loc (= pe loc) s-o dezvețe de un obicei. ȘEZ. V 84. • reflexiv Bătrînul nu se putea dezvăța de viața lui obișnuită din verb reflexiv:emea tinereții. BART, S. M. 60. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZVĂȚA: DEZVĂȚÁ, dezvắț, verb I. tranzitiv și reflexiv A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei etc.; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. – prefix dez- + [în]văța. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZVĂȚA: DEZVĂȚÁ, dezvắț, verb I. tranzitiv și reflexiv A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei, un viciu; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. – Dez- + [în]văța. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZVĂȚA: DEZVĂȚA verb a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) lăsa, a scăpa, (figurat) a (se) scutura, (familial figurat) a înțărca. (S-a dezvata de un viciu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezvăța: dezvățá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: ANON. CAR. / prezentul indicativ: dezvắț / Etimologie: dez- + învăța] 1-2 A se dezobișnui (1-2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezvăța: dezvățá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezvăț, persoana a treia singular: el / ea și plural dezváță Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezvăța: dezvățá (a dezvata) verb, indicativ prezent 3 dezváță Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZVATA' DEZVĂLUÍREdezvăluítdezvăráDezvățDEZVĂȚÁDezvățaredezveléscDEZVELÍDEZVELÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEZVĂȚA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezvăţa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a dezvĂȚa de un viciu. Dezvățá a dezvĂȚa verb, indicativ prezent 3 dezváță. |
GRAMATICA cuvântului DEZVĂȚA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezvăţa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEZVĂȚA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezvăţa? Vezi cuvântul dezvăţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezvăţa?[ dez-vă-ţa ] Se pare că cuvântul dezvăţa are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEZVĂȚA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de toaletă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dezvăța se conjugă: ei ele dezváță
