 | as |
|
| Dezolare [ de-zo-la-re ] VEZI SINONIME PENTRU dezolare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezolare în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezolare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZOLARE: DEZOLÁRE substantiv feminin 1. Mîhnire adîncă, tristețe, jale. De n-ar fi fost măcar atîta soare Și-atîta dezolare La fiecare poartă. despre BOTEZ, P. O. 172. Și mi-e inima, zadarnic, de răstriște încercată: Pentru veci sub dezolare nu se poate mormînta. MACEDONSKI, O. I 31. 2. figurat Pustiu, pustietate, singurătate tristă și apăsătoare. Se află printre aceste văi unele cărora furtunile le-au smuls pădurile de brazi, lăsîndu-le pustii și stranii, în marea lor dezolare. BOGZA, C. O. 96. [Cîrciumile] aveau un aer de părăsire și dezolare. SADOVEANU, B. 162. Ce sinistră evocare a naturii! Castelul pe stînca colțuroasă... fulgerele dese și tăcute luminînd dezolarea naturii. GHEREA, ST. Hristos III 298. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZOLARE: DEZOLÁRE, dezolări, substantiv feminin Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ figurat Loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă și apăsătoare; pustiu, pustietate. – vezi dezola. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezolare: dezoláre substantiv feminin [Atestat: BARIȚIU, P. A. I, 289 / S și: (înv) desodezolare / Plural: dezolarelắri / Etimologie: dezola] 1 Pustietate. 2 (Fig; rar) Loc pustiu Si: (înv) dezolație (2). 3 Deprimare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZOLARE: DEZOLÁRE, dezolări, substantiv feminin Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ figurat Singurătate tristă și apăsătoare; pustiu, pustietate. – vezi dezola. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZOLARE: DEZOLÁRE substantiv feminin 1. Tristețe, jale, mâhnire adâncă; dezolațiune. 2. (figurat) Singurătate tristă și apăsătoare; pustiu. [< dezola]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZOLARE: DEZOLÁRE dezolareări forme Stare de apăsare sufletească profundă și persistentă; depresiune; deprimare. /v. a dezola Forme diferite ale cuvantului dezolare: dezolareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZOLARE: DEZOLÁRE substantiv feminin 1. tristețe, jale, mâhnire adâncă. 2. (figurat) singurătate apăsătoare; pustiu. (< dezola) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dezolare: dezolare forme 1. devastare completă, ruină desăvârșită; 2. figurat mâhnire mare, durere adâncă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezolare: dezoláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dezolării; plural dezolări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezolare: dezoláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dezolắrii; plural dezolắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZOLARE' dezodorizátDEZODORIZATÓRDEZOLÁDEZOLÁNTDEZOLÁREDEZOLÁTdezolațieDEZOLAȚIÚNEDEZOLATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEZOLARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezolare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 289 / S și: înv desodezolare / Plural: dezolarelắri / Etimologie: dezola] 1 Pustietate. DEZOLÁRE dezolareări forme Stare de apăsare sufletească profundă și persistentă; depresiune; deprimare. |
GRAMATICA cuvântului DEZOLARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezolare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEZOLARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezolare? Vezi cuvântul dezolare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezolare?[ de-zo-la-re ] Se pare că cuvântul dezolare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEZOLARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Inginer hotarnic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dezolare are forma: dezolări
