 | as |
|
| Dezmorţi [ dez-mor-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU dezmorţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezmorti în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezmorti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezmorți (forma la infinitiv) A dezmorți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZMORȚI: DEZMORȚÍ, dezmorțesc, verb IV. reflexiv 1. (Despre ființe, mai ales despre om sau despre părți ale corpului său) A ieși din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig sau de îngheț; figurat a se trezi din starea de nesimțire sau de inerție. Ar trebui să te duci și tu cu femeile la bucătărie, să te dezmorțești puțin, că pînă acum te-ai zbuciumat. DEMETRIUS, vezi 126. M-am scoborît din trăsură să mă dezmorțesc. IBRĂILEANU, A. 118. • Expresia: A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega limba, vezi dezlega. Pe cînd însă, pe sub șure și la vatra bordeiului, ospățul și paturile se gătesc... limbile se dezmorțesc și prin glume, prin rîsuri cu hohote, ele răscumpără lungile ore de tăcere ale zilei. ODOBESCU, S III 19. • tranzitiv (Subiectul este omul sau, mai rar, un animal; complementul indică părți ale corpului, figurat oasele) Rîzînd către oșteni, își dezmorțeau ciolanele. SADOVEANU, Z. C. 204. Bătu talpa mai apăsat să-și dezmorțească vîrful degetelor în pantofii pirpirii. C. PETRESCU, C. vezi 118. Dar calul răsuflă o dată bine și se scutură de-și dezmorți oasele, că doară stătuse multă verb reflexiv:eme acolo ca-ntr-o temniță legat scurt. RETEGANUL, P. V 37. 2. (Despre o apă foarte rece) A deveni mai puțin rece (sub acțiunea căldurii). ♦ (Despre pămînt) A se dezgheța. Pămîntul începe să se dezmorțească. ♦ figurat A reînvia, a se anima. Primăvara, întreaga vegetație se dezmorțește. ▭ Deși verb reflexiv:emea se dezmorțise, zăpada era tot întreagă. GALACTION, O. I 101. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezmorți: dezmorțí verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: LB / V: dezmortizamdezmorti, dizdezmorti (S și: disdezmorti), (reg) dezmortimurțî́ (S și: dezmortimurțî) / S și: desmdezmorti / prezentul indicativ: dezmortițésc / Etimologie: dez- + (a)morți] 1 verb tranzitiv: (despre ființe sau părți ale corpului lor) A ieși din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig, de îngheț, a reîncepe să miște, să simtă, a-și reveni din înțepenire. 2 verb reflexiv: (Rar; îe) A (i) se dezmorti (cuiva) limba A începe să vorbească, a i se dezlega limba Cf dezlega. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig) A (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viață, la o stare activă. 5 verb tranzitiv: (Îvr) A intensifica. 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. obiecte la temperaturi scăzute) A aduce sau a ajunge la o temperatură mai ridicată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZMORȚI: DEZMORȚÍ, dezmorțesc, verb IV. 1. reflexiv și tranzitiv A ieși sau a scoate din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig sau de îngheț; figurat a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viață. • Expresia: (reflexiv) A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba. vezi dezlega. 2. reflexiv (Despre un lichid foarte rece) A deveni mai puțin rece. ♦ (Despre pământ) A se dezgheța. – Dez- + [a]morți. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZMORȚI: DEZMORȚÍ, dezmorțesc, verb IV. 1. reflexiv și tranzitiv A ieși sau a scoate din amorțeală; figurat a (se) trezi din inerție, a (se) anima, a (se) însufleți. • Expresia: (reflexiv) A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba, vezi dezlega. 2. reflexiv (Despre lichide foarte reci) A deveni mai puțin rece. ♦ (Despre pământ) A se dezgheța. – prefix dez- + [a]morți. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezmorți: dezmorțí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezmorțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezmorțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezmorțeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezmorți: dezmorțí (a dezmorti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezmorțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezmorțeá; conjunctiv prezent 3 să dezmorțeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZMORȚI: DEZMORȚI verb a (se) dezgheța. (Se dezmorti puțin la gura sobei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZMORTI' DEZMORMÎNTÁdezmormîntézDEZMORȚEÁLĂdezmorțéscDEZMORȚÍDEZMORȚÍREDEZMORȚÍTdezmoștenéscDEZMOȘTENÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEZMORȚI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezmorţi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dezmorțí verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: LB / V: dezmorȚizamdezmorȚi, dizdezmorȚi S și: disdezmorȚi, reg dezmorȚimurțî́ S și: dezmorȚimurțî / S și: desmdezmorȚi / prezentul indicativ: dezmorȚițésc / Etimologie: dez- + amorți] 1 verb tranzitiv: despre ființe sau părți ale corpului lor A ieși din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig, de îngheț, a reîncepe să miște, să simtă, a-și reveni din înțepenire. 2 verb reflexiv: Rar; îe A i se dezmorȚi cuiva limba A începe să vorbească, a i se dezlega limba Cf dezlega. Dezmorțí a dezmorȚi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezmorțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezmorțeá; conjunctiv prezent 3 să dezmorțeáscă. Se dezmorȚi puțin la gura sobei. |
GRAMATICA cuvântului DEZMORȚI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezmorţi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEZMORȚI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dezmorţi? Vezi cuvântul dezmorţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezmorţi?[ dez-mor-ţi ] Se pare că cuvântul dezmorţi are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL DEZMORȚI Inţelegi mai uşor cuvântul dezmorţi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A i se dezmorți cuiva limba = a i se dezlega limba, vezi dezlega reflexiv A i se dezmorți cuiva limba = a i se dezlega cuiva limba reflexiv A i se dezmorți cuiva limba = a i se dezlega cuiva limba, vezi dezlega |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEZMORȚI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bromhidric adjectiv masculin în sintagma acid bromhidric?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
