 | as |
|
| Dezmăța [ dez-mă-ța ] VEZI SINONIME PENTRU dezmăța PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezmata în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezmata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezmăța (forma la infinitiv) A dezmăța conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezmăța: dezmățá [Atestat: VALIAN, vezi / S și: (înv) desmdezmata / prezentul indicativ: dezmắț / Etimologie: dezmățat] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv; despre țesături) A (se) zdrențui. 3 verb reflexiv: (despre oameni) A umbla cu hainele desfăcute, rupte, murdare etc. 4 verb reflexiv: (despre oameni) A duce o viață de dezmăț (1) Si: a se destrăbăla, a se desfrâna, a se deprava. 5 verb tranzitiv: (Înv; c.i. bunuri materiale, bani) A risipi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezmăța: !dezmățá (a se dezmata) (rar) verb reflexiv, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mă dezmắț, persoana a doua singular: tu te dezméți, 3 se dezmáță; conjunctiv prezent 3 să se dezméțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezmăța: dezmățá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezmăț, persoana a doua singular: tu dezméți, persoana a treia singular: el / ea dezmáță; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezméțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZMĂȚA: DEZMĂȚÁ, dezmắț, verb I. reflexiv (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZMĂȚA: DEZMĂȚÁ, dezmắț, verb I. reflexiv (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dezmăța: dezmăța verb vezi CORUPE. DECĂDEA. DEPRAVA. DESFRÎNA. DESTRĂBĂLA. PERVERTI. STRICA. VICIA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru DEZMĂȚA: DEZMĂȚÁ, dezmățez, verb I. reflexiv (Rar) A se destrăbăla. – Din des1- + maț(e). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZMATA' dezmascádezmascáredezmascátDezmățDEZMĂȚÁDEZMĂȚÁREDEZMĂȚÁTdezmaterializádezmaterializáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEZMĂȚA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezmăţa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dezmățá [Atestat: VALIAN, vezi / S și: înv desmdezmĂȚa / prezentul indicativ: dezmắț / Etimologie: dezmățat] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: Înv; despre țesături A se zdrențui. !dezmățá a se dezmĂȚa rar verb reflexiv, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mă dezmắț, persoana a doua singular: tu te dezméți, 3 se dezmáță; conjunctiv prezent 3 să se dezméțe. |
GRAMATICA cuvântului DEZMĂȚA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezmăţa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEZMĂȚA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezmăța? Vezi cuvântul dezmăța desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezmăța?[ dez-mă-ța ] Se pare că cuvântul dezmăța are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEZMĂȚA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a freca cuiva ridichea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dezmăța se conjugă: ei ele dezméțe
