 | as |
|
| Dezlipi [ dez-li-pi ] VEZI SINONIME PENTRU dezlipi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezlipi în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezlipi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezlipi (forma la infinitiv) A dezlipi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZLIPI: DEZLIPÍ, dezlipesc, verb IV. reflexiv 1. A se desprinde, a se desface din locul unde este lipit, prins sau fixat. Ninsoarea, dezlipindu-se de crengi, pocnea în cascheta lui Teofil. GALACTION, O. I 405. De pe păreții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Sloiul se dezlipi și porni... la vale. SANDU-ALDEA, U. P. 121. O frunză dezlipită de ramura sa verde Îngălbenește îndată, nu poate exista. BOLINTINEANU, O. 2. • tranzitiv A vorbit rar, abia dezlipind buzele. G. M. ZAMFIRESCU. M. despre II 69. • figurat Puse vadra pe jos, fără să-și dezlipească ochii de la el. DUMITRIU, P. forme 60. [Reprezentantul guvernului] făcu și primi vizite cu oficialitatea înghețată a unui zîmbet ce nu i se dezlipi de buze. MACEDONSKI, O. III 64. 2. (Despre persoane) A se depărta de un obiect de care stă foarte aproape. Pe urmă s-a dezlipit de perete, a ieșit din țundră cu o smuncitură a umerilor, a pășit și... și-a sprijinit mîinile pe marginea mesei. GALAN, Z. R. 284. • figurat [Pe timpul holerei] numai sărăcimea și acei puțini împiegați ce nu se îndurau a se dezlipi de canțelaria lor – de frică că-și vor găsi locul ocupat de alții – mai rămăseseră [în oraș]. NEGRUZZI, S. I 291. • tranzitiv Cum nu se dă... pruncul dezlipit de la sinul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești. CREANGĂ, A. 115. ♦ A se depărta de o persoană, a se despărți. Oana [către Ștefan]: – De multe ori mă gîndesc că de ce nu fusei eu un băiat... Nu m-aș fi dezlipit de măria-ta. DELAVRANCEA, A. 132. Ei nu se puteau dezlipi de dînsa, căci și vorba-i și fața îi erau cu lipici. ISPIRESCU, L. 22. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZLIPI: DEZLIPÍ, dezlipesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat. 2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). ♦ reflexiv (Adesea figurat) A se depărta de o persoană; a se despărți. – prefix dez- + lipi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZLIPI: DEZLIPÍ, dezlipesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat. 2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). ♦ reflexiv (Adesea figurat) A se depărta de o persoană; a se despărți. – Dez- + lipi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZLIPI: DEZLIPI verb 1. a (se) desface, a (se) desprinde. (S-a dezlipi din locul unde era lipit.) 2. a (se) depărta, a (se) îndepărta. (Să nu te dezlipi de el.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezlipi: dezlipí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezlipésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlipeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezlipeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezlipi: dezlipí (a dezlipi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezlipésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlipeá; conjunctiv prezent 3 să dezlipeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZLIPI' DEZLÎNÁTdezlînézdezlipeálădezlipéscDEZLIPÍDEZLIPÍREDEZLIPÍTdezliterarizadezliterarizáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dezlipi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezlipi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a dezlipi din locul unde era lipit. Să nu te dezlipi de el. S-a dezlipi din locul unde era lipit. Să nu te dezlipi de el. Dezlipí a dezlipi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezlipésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlipeá; conjunctiv prezent 3 să dezlipeáscă. |
GRAMATICA cuvântului dezlipi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezlipi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dezlipi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dezlipi? Vezi cuvântul dezlipi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezlipi?[ dez-li-pi ] Se pare că cuvântul dezlipi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dezlipi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Balanță romană?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
