 | as |
|
| Dezlega [ dez-le-ga ] VEZI SINONIME PENTRU dezlega PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezlega în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezlega din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezlega (forma la infinitiv) A dezlega conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZLEGA: DEZLEGÁ, dezlég, verb I. tranzitiv I. 1. A deschide ceva desfăcînd legătura, a desface. Dezlegă bucceaua și scoase un pachet, pe care-l dezvăli cu grijă. DUNĂREANU, CH. 111. Ivan dezleagă turbinca în fața tuturor. CREANGĂ, P. 306. • Expresia: A dezlega sacul = a spune tot ce ai pe inimă, a spune toate veștile pe care le știi. A dezlega punga = a da bani, a cheltui. Nu era vorba a cheltui numai timpul, era a dezlega și punga. NEGRUZZI, S. I 342. ♦ A desface, a face să nu mai fie înnodat, legat. Căută în sîn naframa, ca s-o dezlege și să plătească vinul. SADOVEANU, B. 169. Gardistul... își dezlegase brăcinarul. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 298. Visarea ta la ce ți-e bună? verb reflexiv:ei s-o visăm noi împreună? Atunci tu brîul să-l dezlegi! COȘBUC, P. I 123. ♦ A desface din legături, a desprinde, a elibera din strînsoare. I-a vîrît [calului] capul în căpăstru, l-a dezlegat și l-a tras încet în mijlocul bătăturii. PREDA, Î. 130. Mîni multe se îngrămădeau să-i dezlege mînile. CAMILAR, N. I 189. Ea îi rugase pe ilfoveni să-l dezlege pe Tino, ușor, nici să nu simtă. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 55. • figurat Cu vecinicia sînt legat, Ci voi să mă dezlege. EMINESCU, O. I 173. • absolut Aruncă [snopii], aruncă, dezleagă, resfiră și potrivește, prinde și iar aruncă. PREDA, Î. 22. • reflexiv N-ai închis ocoalele, Nici ai închis vitele Ș-un buhai s-a dezlegat. ALECSANDRI, P. P. 361. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de la», «din») De ce ai dezlegat din lanț zăvozii? TULBURE, vezi R. 13. Tunarul își dezlega bidonul cu apă de la șold. CAMILAR, N. I 441. Îi dezlegară oamenii piatra de la grumazi. RETEGANUL, P. I 50. • Expresia: A dezlega calul de la gard = a lămuri o situație încurcată, a curma un echivoc, a lua o decizie. Dezleagă o dată calul de la gard, să știu eu atunci – de-oi ajunge cu sănătate – ce-i al tău și ce-i al mieu. CREANGĂ, P. 152. A(-i) dezlega (reflexiv a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a porni) să vorbească, să spună tot ce știe, să (se) destăinuiască. Ți se dezmorțiseră picioarele, mîinile... se dezlegase limba. PAS, Z. I 69. Într-o sară îl cheamă la dînsul acasă, să zicem la o țuică, și atuncea, poate, i s-a dezlega limba. SADOVEANU, P. M. 18. Vinul de Orodel dezlegase toate limbile. MACEDONSKI, O. III 11. ♦ reflexiv figurat A se elibera. Iliescul aflase chip a se dezlega pe nesimțite dintr-un lanț ce nu era potrivit cu ușurința inimii sale. NEGRUZZI, S. I 24. 2. (Popular, cu privire la drumuri) A deschide, a libera. Spune-mi, puică, mergi, nu mergi, Calea-n codri să-mi dezlegi. ȘEZ. VII 43. ♦ reflexiv figurat (Rar) A se porni, a se dezlănțui. S-au dezlegat adînc bucuriile grele! DEȘLIU, G. 20. II. 1. (Cu privire la oameni, mai ales în credințele și practicile obscurantiste; adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A desface, a libera (de o obligație, de jurăminte). Eu, mama lui, te dezleg de cuvîntul ce i l-ai dativ DAVIDOGLU, M. 35. Stau în pridvor... așteptîndu-și rîndul să fie dezlegate de blesteme și jurăminte pe care și le-au făcut ele singure. SADOVEANU, P. M. 160. ♦ A scăpa pe cineva de păcate, a face să i se ierte greșelile (citindu-i rugăciuni). Iar cînd merg alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă. COȘBUC, P. I 118. 2. (Cu privire la probleme, ghicitori, enigme etc.) A rezolva, a soluționa, a descifra. Am învățat... de la acest om... să dezleg probleme de algebră. CAMIL PETRESCU, T. II 180. Cestiunea de viață... pe care trebuia s-o dezlege... [era] aflarea unui adăpost. MACEDONSKI, O. III 82. Am să vă fac trei întrebări; cine le va dezlega mai bine, a aceluia să fie dreptatea. ISPIRESCU, L. 176. Noaptea-adînc-a veciniciei el în șiruri o dezleagă. EMINESCU, O. I 132. • reflexiv Una din enigme se dezleagă singură. SADOVEANU, Z. C. 202. • (Cu privire la acțiunea unei piese de teatru) Ion Nebunul e introdus de autor ca să dezlege greutățile acțiunii. GHEREA, ST. Hristos II 238. ♦ A citi, a descifra. Eu am găsit hîrtia ceea pe drum. Nici nu știu dezlega slova. CAMILAR, N. I 206. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZLEGA: DEZLEGÁ, dezlég, verb I. tranzitiv 1. A deschide ceva desfăcând legătura cu care este închis; a desface. • Expresia: A dezlega sacul = a spune tot ce îl frământă, toate veștile pe care le știe. A dezlega punga = a da bani, a cheltui. ♦ A face să nu mai fie înnodat, legat. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) desface din legături, a (se) elibera din strânsoare. • Expresia: (tranzitiv) A(-i) dezlega (sau, reflexiv, a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a începe singur) să vorbească, să se destăinuiască. 2. (Mai ales în practicile religioase, în basme) A scuti de obligațiile avute sau asumate, de jurăminte etc., a da voie să nu facă un lucru. ♦ (În religia creștină) A face să i se ierte cuiva păcatele (prin rugăciuni). 3. A găsi soluția unei probleme, a unei ghicitori, a unei enigme etc.; a rezolva. ♦ A citi, a descifra (un scris neciteț). – latina disligare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZLEGA: DEZLEGÁ, dezlég, verb I. tranzitiv 1. A deschide ceva desfăcând legătura cu care este închis; a desface. • Expresia: A dezlega sacul = a spune tot ce îl frământă, toate veștile pe care le știe. A dezlega punga = a da bani, a cheltui. ♦ A face să nu mai fie înnodat, legat. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) desface din legături, a (se) elibera din strânsoare. • Expresia: (tranzitiv) A(-i) dezlega (sau, reflexiv, a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a începe singur) să vorbească, să se destăinuiască. 2. (Mai ales în practicile religioase, în basme) A scuti de obligațiile avute sau asumate, de jurăminte etc., a da voie să nu facă un lucru. ♦ (În religia creștină) A rosti o formulă de iertarea păcatelor. 3. A găsi soluția unei probleme, a unei ghicitori, a unei enigme etc.; a rezolva. ♦ A citi, a descifra (un scris neciteț). – latina disligare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZLEGA: DEZLEGA verb 1. a (se) desface. (A dezlega un pachet.) 2. a deznoda. (dezlega nodurile unei sfori.) 3. a clarifica, a descifra, a desluși, a explica, a lămuri, a limpezi, a rezolva, a soluționa. (A dezlega enigma.) 4. a ghici. (A dezlega o cimilitură.) 5. (termen bisericesc) a ierta. (Preotul îl dezlega de păcate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DEZLEGA: DEZLEGÁ verb vezi declanșa, dezlănțui, isca, izbucni, porni, stârni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru dezlega: dezlega verb vezi DECLANȘA. DEZLĂNȚUI. ISCA. IZBUCNI. PORNI. STÎRNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezlega: dezlegá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezlég, persoana a treia singular: el / ea și plural dezleágă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezlega: dezlegá (a dezlega) verb, indicativ prezent 3 dezleágă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZLEGA' dezlățáredezlățátdezlățuidezlégDEZLEGÁdezlegămấntDEZLEGÁNIEDEZLEGÁREDEZLEGÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dezlega Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezlega dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A dezlega un pachet. Dezlega nodurile unei sfori. A dezlega enigma. A dezlega o cimilitură. Preotul îl dezlega de păcate. A dezlega un pachet. Dezlegá a dezlega verb, indicativ prezent 3 dezleágă. |
GRAMATICA cuvântului dezlega? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezlega. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dezlega poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezlega? Vezi cuvântul dezlega desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezlega?[ dez-le-ga ] Se pare că cuvântul dezlega are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL dezlega Inţelegi mai uşor cuvântul dezlega dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A dezlega sacul = a spune tot ce ai pe inimă, a spune toate veștile pe care le știi A dezlega punga = a da bani, a cheltui A dezlega calul de la gard = a lămuri o situație încurcată, a curma un echivoc, a lua o decizie A-i dezlega reflexiv a i se dezlega cuiva limba = a face pe cineva sau a porni să vorbească, să spună tot ce știe, să se destăinuiască A dezlega sacul = a spune tot ce îl frământă, toate veștile pe care le știe A dezlega punga = a da bani, a cheltui tranzitiv A-i dezlega sau, reflexiv, a i se dezlega cuiva limba = a face pe cineva sau a începe singur să vorbească, să se destăinuiască A dezlega sacul = a spune tot ce îl frământă, toate veștile pe care le știe A dezlega punga = a da bani, a cheltui tranzitiv A-i dezlega sau, reflexiv, a i se dezlega cuiva limba = a face pe cineva sau a începe singur să vorbească, să se destăinuiască |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dezlega |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Ceară de balenă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dezlega se conjugă: ei ele dezleágă
