|
Dezlănțuit [ dez-lăn-țu-it ] VEZI SINONIME PENTRU dezlănțuit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezlantuit în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezlantuit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezlănțuit: dezlănțuít, dezlantuită a [Atestat: BARIȚIU, P. A. I, 481 / S și: (înv) desldezlantuit / Plural: dezlantuitiți, dezlantuite / Etimologie: dezlănțui] 1 (despre fenomene naturale sau procese naturale; despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor; pex despre conflicte, evenimente etc.) Care se declanșează brusc și se manifestă cu violență sau cu (zgomot de) mare intensitate Si: (îvr) dezlegat2, furtunos, năvalnic, nestăpânit, nestăvilit, tumultuos. 2 (despre oameni) Care se năpustește cu furie (asupra cuiva sau a ceva) Si: debordant, nestăpânit. 3 (despre oameni) Angajat (într-o acțiune, într-o problemă etc.) cu pasiune. 4 (despre oameni și animale) Furios peste măsură. Forme diferite ale cuvantului dezlantuit: dezlantuită Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUIT: DEZLĂNȚUÍT, -Ă, dezlănțuiți, -te, adjectiv (Despre forțele naturii; prin extensie despre oameni sau despre forțe descătușate de ei) Pornit cu violență nestăvilită, declanșat. Mii de torente, năprasnic dezlănțuite, se zdrobesc de stînci. BOGZA, C. O. 64. • (Adverbial) Afară mugește viscolul, se opintește în ferestre, în ușă, chiuie dezlănțuit de-a curmezișul Bărăganului. C. PETRESCU, A. 295. Forme diferite ale cuvantului dezlantuit: dezlantuit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUIT: DEZLĂNȚUÍT, -Ă, dezlănțuiți, -te, adjectiv Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită. – vezi dezlănțui. Forme diferite ale cuvantului dezlantuit: dezlantuit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUIT: DEZLĂNȚUÍT, -Ă, dezlănțuiți, -te, adjectiv Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită. – vezi dezlănțui. Forme diferite ale cuvantului dezlantuit: dezlantuit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUIT: DEZLĂNȚUIT adjectiv debordant, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpînit, nestăvilit, tumultuos. (Un ritm dezlantuit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZLANTUIT' DEZLÂNÁTdezlănțaDEZLĂNȚUÍDEZLĂNȚUÍREDEZLĂNȚUÍTdezlănțuitordezlățadezlățáredezlățát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEZLĂNȚUIT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezlănţuit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dezlănțuít, dezlĂnȚuită a [Atestat: BARIȚIU, P. I, 481 / S și: înv desldezlĂnȚuit / Plural: dezlĂnȚuitiți, dezlĂnȚuite / Etimologie: dezlănțui] 1 despre fenomene naturale sau procese naturale; despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor; pex despre conflicte, evenimente etc. Un ritm dezlĂnȚuit. Un ritm dezlĂnȚuit. |
GRAMATICA cuvântului DEZLĂNȚUIT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezlănţuit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEZLĂNȚUIT poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezlănțuit? Vezi cuvântul dezlănțuit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezlănțuit?[ dez-lăn-țu-it ] Se pare că cuvântul dezlănțuit are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEZLĂNȚUIT |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tranzitiv a acționa pe cineva în justiție sau în judecată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|