 | as |
|
| Dezerta [ de-zer-ta ] VEZI SINONIME PENTRU dezerta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezerta în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezerta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezerta (forma la infinitiv) A dezerta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZERTA: DEZERTÁ, dezertez, verb I. intranzitiv 1. (Despre militari) A fugi din armată; a se sustrage de la prestarea serviciului militar; a trece la inamic. Dacă mîine-seară nu-mi dă drumul pentru două zile, dezertez. CAMIL PETRESCU, U. N. 20. Să dezerteze și să terfelească onoarea militară! Cuvînt greu! proiect teribil! GALACTION, O. I 140. 2. figurat A părăsi în mod nepermis un loc, o slujbă etc.; a se sustrage de la îndeplinirea sarcinilor încredințate. Ar fi fost firesc să mă folosesc de buna primire ce mi se făcea și să încep lupta pentru definitivare. Camarazii mei de literatură de prin anii 1898-1899 așa au făcut... Eu am ieșit din rînduri și am dezertat. GALACTION, O. I 24. Unii dezertară, Millo și Teodorini se duseră departe să caute un mai bun noroc. NEGRUZZI, S. I 345. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezerta: dezertá vi [Atestat: (a. 1829), ap. TDRG / prezentul indicativ: dezertatéz / Etimologie: franceza déserter] 1 (despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). 2 (Fig) A-și părăsi îndatoririle, obligațiile. 3 (Fig) A se sustrage de la îndeplinirea unor îndatoriri, obligații. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZERTA: DEZERTÁ, dezertez, verb I. intranzitiv (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). ♦ figurat A-și părăsi îndatoririle, obligațiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor. – Din limba franceza déserter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZERTA: DEZERTÁ, dezertez, verb I. intranzitiv (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). ♦ figurat A-și părăsi îndatoririle, obligațiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor. – Din limba franceza déserter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZERTA: DEZERTÁ verb I. intr. 1. A fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) fiind militar. 2. (figurat) A părăsi în mod laș un loc, o funcție, o misiune. [< limba franceza déserter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZERTA: DEZERTÁ verb intr. 1. a fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) ca militar. 2. (figurat) a părăsi în mod laș un loc, o funcție, o misiune. (< limba franceza déserter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZERTA: DEZERTA verb (termen militar) a fugi, (învechit) a lipsi. (A dezerta din cazarmă sau de pe front.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezerta: dezertá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezertéz, persoana a treia singular: el / ea și plural dezerteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezerta: dezertá (a dezerta) verb, indicativ prezent 3 dezerteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZERTA' DEZEROIZÁTDEZEROTIZÁDEZEROTIZÁREDEZEROTIZÁTDEZERTÁDEZERTÁREDEZÉRTIC, -ĂDEZERȚIÚNEdezertoáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dezerta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezerta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TDRG / prezentul indicativ: dezertatéz / Etimologie: franceza déserter] 1 despre militari A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă trecând uneori la inamic. A dezerta din cazarmă sau de pe front. A dezerta din cazarmă sau de pe front. Dezertá a dezerta verb, indicativ prezent 3 dezerteáză. |
GRAMATICA cuvântului dezerta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezerta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dezerta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezerta? Vezi cuvântul dezerta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezerta?[ de-zer-ta ] Se pare că cuvântul dezerta are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dezerta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune ceva la inimă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dezerta se conjugă: ei ele dezerteáză
