 | as |
|
| Dezbrăca [ dez-bră-ca ] VEZI SINONIME PENTRU dezbrăca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezbraca în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezbraca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezbrăca (forma la infinitiv) A dezbrăca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZBRĂCA: DEZBRĂCÁ, dezbrác, verb I. 1. reflexiv (Uneori determinat prin cuvinte care denumesc un obiect de îmbrăcăminte introduse prin prepoziție «de») A-și scoate îmbrăcămintea, a lepăda hainele (de pe sine). Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185. Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220. Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 27. Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198. (Metaforic) A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24. (tranzitiv) De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477. • tranzitiv (Complementul indică o haină) Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98. (Metaforic) Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19. ♦ figurat A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva). Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167. Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44. 2. tranzitiv figurat A jefui, a prăda, a despuia. Și eu v-am robit, fraților,v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156. Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezbrăca: dezbrăcá [Atestat: (a. 1581) GCR I, 29/34 / S și: (înv) desbdezbraca / P și: (îvp) desbdezbraca / prezentul indicativ: dezbrác / Etimologie: lat *disbracare] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A(-și) scoate hainele cu care este îmbrăcat Si: (pop) a (se) despuia. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv; fig) A abandona un obicei (rău). 5 verb tranzitiv: (Fig) A jefui pe cineva (de tot ce are) Si: a prăda, răpi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZBRĂCA: DEZBRĂCA verb 1. a scoate, a trage, (popular) a lepăda, (învechit) a (se) dezvești, (familial) a (se) dezechipa. (dezbraca cămașa de pe tine; se dezbraca de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (popular) a (se) goli, (Transilvania, Moldova și Bucovina) a (se) tîrși. (De ce te-ai dezbraca?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZBRĂCA: DEZBRĂCÁ, dezbrác, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. tranzitiv figurat A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – latina *disbracare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZBRĂCA: DEZBRĂCÁ, dezbrác, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. tranzitiv figurat A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – latina *disbracare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezbrăca: dezbrăcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezbrác, persoana a treia singular: el / ea și plural dezbrácă; gerunziu dezbrăcând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru dezbrăca: dezbrăca, dezbrăc vezi t. (poloneză) a destitui un cadru activ pentru abateri de serviciu. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezbrăca: dezbrăcá (a dezbraca) verb, indicativ prezent 3 dezbrácă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZBRACA' dezborî́dezbotezádezbắrdezbrácDEZBRĂCÁDEZBRĂCÁREDEZBRĂCÁTDEZBRĂCĂTÓRdezbrăciná |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dezbrăca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezbrăca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1581 GCR I, 29/34 / S și: înv desbdezbrăca / P și: îvp desbdezbrăca / prezentul indicativ: dezbrác / Etimologie: lat *disbracare] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A-și scoate hainele cu care este îmbrăcat Si: pop a se despuia. Dezbrăca cămașa de pe tine; se dezbrăca de cămașă. De ce te-ai dezbrăca?. Dezbrăca cămașa de pe tine; se dezbrăca de cămașă. De ce te-ai dezbrăca?. Dezbrăcá a dezbrăca verb, indicativ prezent 3 dezbrácă. |
GRAMATICA cuvântului dezbrăca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezbrăca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dezbrăca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezbrăca? Vezi cuvântul dezbrăca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezbrăca?[ dez-bră-ca ] Se pare că cuvântul dezbrăca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dezbrăca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ comedie de caracter?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dezbrăca se conjugă: ei ele dezbrácă
