 | as |
|
| Dezbinător [ dez-bi-nă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU dezbinător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezbinator în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezbinator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezbinător: dezbinătór, dezbinatoroáre a [Atestat: LB / V: (îrg) dejghidezbinator / S și: (înv) desbdezbinator / P și: (înv) desbdezbinator / Plural: dezbinatori, dezbinatoroáre / Etimologie: dezbina + -ător] (Rar) Care face oamenii să nu se mai înțeleagă între ei Si: învrăjbitor. Forme diferite ale cuvantului dezbinator: dezbinatoroáre Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZBINĂTÓR: DEZBINĂTÓR, -OÁRE, dezbinători, -oare, adjectiv (Rar) Care dezbină; învrăjbitor. – Dezbina + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului dezbinator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZBINĂTÓR: DEZBINĂTÓR, -OÁRE, dezbinători, -oare, adjectiv (Rar) Care dezbină; învrăjbitor. – Dezbina + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului dezbinator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZBINĂTÓR: DEZBINĂTÓR dezbinatoroáre (dezbinatoróri, dezbinatoroáre) Care dezbină; în stare să dezbine. /a dezbina + sufix dezbinatorător Forme diferite ale cuvantului dezbinator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezbinător: dezbinătór (rar) adjectiv masculin, plural dezbinătóri; forme singular și plural dezbinătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezbinător: dezbinătór adjectiv masculin, plural dezbinătóri; forme singular și plural dezbinătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZBINĂTÓR: DEZBINĂTÓR, -OÁRE, dezbinători, -oare, adjectiv (Rar) Care dezbină. Forme diferite ale cuvantului dezbinator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZBINATOR' DEZBENZINÁREDEZBINÁDEZBINÁREDEZBINÁTDEZBINĂTÓRdezbinăturăDEZBÎRNÁDEZBÎRNÁREdezblagosloví |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEZBINĂTÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezbinător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dezbinătór, dezbinĂtÓroáre a [Atestat: LB / V: îrg dejghidezbinĂtÓr / S și: înv desbdezbinĂtÓr / P și: înv desbdezbinĂtÓr / Plural: dezbinĂtÓri, dezbinĂtÓroáre / Etimologie: dezbina + -ător] Rar Care face oamenii să nu se mai înțeleagă între ei Si: învrăjbitor. DEZBINĂTÓR dezbinĂtÓroáre dezbinĂtÓróri, dezbinĂtÓroáre Care dezbină; în stare să dezbine. /a dezbina + sufix dezbinĂtÓrător. |
GRAMATICA cuvântului DEZBINĂTÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezbinător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEZBINĂTÓR poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezbinător? Vezi cuvântul dezbinător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezbinător?[ dez-bi-nă-tor ] Se pare că cuvântul dezbinător are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face sau a produce impresie asupra cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
