 | as |
|
| Dezbinare [ dez-bi-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU dezbinare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezbinare în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezbinare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZBINARE: DEZBINARE substantiv animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dilerend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, verb reflexiv:ajbă, zîzanie, (învechit și popular) price, pricină, sfadă, (popular și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (popular) harță, (învechit și regional) pricaz, scîrbă, toi, (regional) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Moldova și Transilvania) poară, (Bucovina și Transilvania) șcort, (învechit) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism învechit) filonichie, (figurat) ciocnire. (dezbinare dintre două persoane.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZBINARE: DEZBINÁRE, dezbinări, substantiv feminin Faptul de a (se) dezbina; despărțire, separare (a ceea ce era unit), învrăjbire, discordie. Proprietatea privată este izvorul dezbinării dintre oameni. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 5/1. Pururi cade jertfă cînd, in verb reflexiv:emuri de nevoi, Dezbinarea se strecoară sîngeroasă printre noi. DAVILA, vezi vezi 188. ♦ Contradicție, conflict; dezacord. El... este astăzi pradă grelei dezbinări cu sine însuși. GALACTION, O. I 172. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezbinare: dezbináre substantiv feminin [Atestat: (a. 1699) GCR I, 328/11 / V: dezbinarezghidezbinare, (îrg) dejghináre / S și: (înv) desbdezbinare / P și: (îvp) desbdezbinare / Plural: dezbinarenắri / Etimologie: dezbina] 1 (Rar) Desprindere. 2 (Fig) Neînțelegere. 3 (Fig) Scindare a unui grup Si: destrămătură (3). 4 Dezarticulare a oaselor membrelor inferioare la om sau a celor posterioare la animale. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZBINARE: DEZBINÁRE, dezbinări, substantiv feminin Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînțelegere, discordie; conflict, ceartă. – vezi dezbina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZBINARE: DEZBINÁRE, dezbinări, substantiv feminin Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînțelegere, discordie; conflict, ceartă. – vezi dezbina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru dezbinare: dezbináre forme Despicare, despărțire. figurat Discordie, învrăjbire. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezbinare: dezbináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dezbinării; plural dezbinări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezbinare: dezbináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat dezbinắrii; plural dezbinắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Dezbinare: Dezbinare ≠ unire Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZBINARE' dezbătuciDEZBENZINÁDEZBENZINÁREDEZBINÁDEZBINÁREDEZBINÁTDEZBINĂTÓRdezbinăturăDEZBÎRNÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Dezbinare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezbinare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dezbinare dintre două persoane. 1699 GCR I, 328/11 / V: dezbinarezghidezbinare, îrg dejghináre / S și: înv desbdezbinare / P și: îvp desbdezbinare / Plural: dezbinarenắri / Etimologie: dezbina] 1 Rar Desprindere. |
GRAMATICA cuvântului Dezbinare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezbinare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Dezbinare poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezbinare? Vezi cuvântul dezbinare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezbinare?[ dez-bi-na-re ] Se pare că cuvântul dezbinare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Dezbinare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Sulfhidric, sulfhidrici, adjectiv masculin acid sulfhidric,?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul dezbinare are forma: dezbinări
