 | as |
|
| Dezbina [ dez-bi-na ] VEZI SINONIME PENTRU dezbina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului dezbina în mai multe dicționareDefinițiile pentru dezbina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezbina (forma la infinitiv) A dezbina conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezbina: dezbiná [Atestat: IACOV, SYN. 39v/3 / V: (îrg) dejediná, dejghiná, dezciná, dezdiná, dezbinazghidezbina, dizgina / S și: (înv) desbdezbina / S și: (înv) desbdezbina / prezentul indicativ: dezbín / Etimologie: moștenit din latinescul disglut(i)nare cf dez- + (îm)bina] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (Rar) A (se) desprinde de undeva Si: a (se) desface, a (se) rupe, a (se) separa. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv reciproc: (Fig) A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei Si: a (se) despărți, a (se) dușmăni, a (se) învrăjbi. 5 verb reflexiv: (Olt; fig) A munci din greu. 6 verb reflexiv: (Reg; despre membrele inferioare la om sau cele posterioare la animale) A ieși din articulația șoldului. 7 verb reflexiv: (Reg; despre picioare) A se depărta foarte tare Si: (pop) a (se) crăci. modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZBINA: DEZBINÁ, dezbín, verb I. 1. tranzitiv (În opoziție cu uni sau înfrăți) A face să se despartă, să se dușmănească; a învrăjbi, a produce discordie; a îndepărta pe unul de altul, a răzleți. De nu s-ar fi prigonit între dînșii, dezbinați toată verb reflexiv:emea, ar fi putut încă dura o casă puternică și vestită. M. I. CARAGIALE, C. 49. Tot ceea ce dezbină o nație sînt clasele și privilegiul. BOLLIAC, O. 264. 2. reflexiv (Rar) A se desface, a se separa, a se despărți, a se despica. Acolo un crac de munte se dezbină cu pornire, Prăvălindu-se cu vuiet în talazul răzvrătit. NEGRUZZI, S. II 6. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZBINA: DEZBINÁ, dezbín, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv recipr. A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească, sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. 2. reflexiv (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din latina disglut[i]nare (refăcut după îmbina). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZBINA: DEZBINÁ, dezbín, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv recipr. A face să nu se mai înțeleagă, să se dușmănească sau a nu se mai înțelege între ei, a se dușmăni; a (se) învrăjbi. 2. reflexiv (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – latina disglut(i)nare (după îmbina). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZBINA: DEZBINA verb a (se) învrăjbi, (învechit) a (se) despărți, a (se) dezuni. (De ce s-au dezbina astfel?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezbina: dezbiná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezbín, persoana a treia singular: el / ea și plural dezbínă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezbina: dezbiná (a dezbina) verb, indicativ prezent 3 dezbínă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEZBINA' DEZBÁTEREdezbătuciDEZBENZINÁDEZBENZINÁREDEZBINÁDEZBINÁREDEZBINÁTDEZBINĂTÓRdezbinătură |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dezbina Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezbina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 39v/3 / V: îrg dejediná, dejghiná, dezciná, dezdiná, dezbinazghidezbina, dizgina / S și: înv desbdezbina / S și: înv desbdezbina / prezentul indicativ: dezbín / Etimologie: moștenit din latinescul disglutinare cf dez- + îmbina] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: Rar A se desprinde de undeva Si: a se desface, a se rupe, a se separa. De ce s-au dezbina astfel?. De ce s-au dezbina astfel?. Dezbiná a dezbina verb, indicativ prezent 3 dezbínă. |
GRAMATICA cuvântului dezbina? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezbina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dezbina poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezbina? Vezi cuvântul dezbina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezbina?[ dez-bi-na ] Se pare că cuvântul dezbina are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dezbina |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Număr real?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dezbina se conjugă: ei ele dezbínă
