 | as |
|
| Detuna [ de-tu-na ] VEZI SINONIME PENTRU detuna PE ESINONIME.COM definiția cuvântului detuna în mai multe dicționareDefinițiile pentru detuna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a detuna (forma la infinitiv) A detuna conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DETUNA: DETUNÁ, persoană 3 detúnă, verb I. 1. intranzitiv A face un zgomot ca al tunetului, a produce o detunătură (sau detunături); a bubui (puternic); prin extensie a răsuna tare. Răgetul de leu al lui boier Cristea detună în liniștea de la odăi. SADOVEANU, M. C. 207. Toba detuna cutremurînd geamurile. C. PETRESCU, C. vezi 198. Neîncetat îi detunau în urechi: ucigașule, hoțule! CONTEMPORANUL, III 704. Vuiește aprig cîmpul și armele răsună Și tunurile crunte ca tunete detună. ALECSANDRI, P. A. 145. • (Subiectul este locul în care se produce detunătura) Peste cîteva minute începu să detune casa de sforăiturile lui ca tunetul. POPESCU, B. II 97. ♦ tranzitiv (Neobișnuit) A face să răsune. A lovit aproape un obuz care-a detunat urechile. C. PETRESCU, Î. II 35. ♦ figurat (Despre ființe) A-și manifesta mînia în mod zgomotos. Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. forme 6. 2. intranzitiv A trăsni. Furtuna detuna o dată în mijlocul bolții și catapeteasma cerului era crăpată de fulger. ARGHEZI, P. T. 160. Un trăsnet în groaznica-i urgie Lucește, crapă, cade, detună-n vijelie. MACEDONSKI, O. I 252. • tranzitiv Un trăsnet îngrozitor detună stejarul. ȘEZ. III 235. 3. tranzitiv A zdrobi, a nimici. Merg oștile sovietice cu putere înainte și-i detună pe nemți. SADOVEANU, M. C. 109. • reflexiv reciproc. Acei cocori vin de pe unde se bat încă oameni și se detună unii pe alții, omorîndu-se. SADOVEANU, M. C. 155. ♦ figurat A nimici, a zdrobi prin cuvinte. Acesta, după ce detună pre toți verb reflexiv:ăjmașii săi, într-un cuvînt potrivit cu împrejurările, se înturna biruitor acasă. NEGRUZZI, S. I 227. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru detuna: detuná [Atestat: URECHE, ap. LET. 103 / prezentul indicativ: detún / Etimologie: lat detonare] 1-2 vti (Pop) A lovi fulgerul Si: a trăsni. 3 vi (Înv) A tuna. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: (Îvr; fig) A (se) dărâma. 6 verb tranzitiv: (Îvr; fig; c.i. mintea) A tulbura. 7 verb tranzitiv: (Îvp) A descărca o armă de foc (cu scopul de a ucide) Si: a împușca. 8 verb tranzitiv: (Înv) A bombarda. 9 verb tranzitiv: (Înv; pex) A doborî. 10 verb tranzitiv: (Înv) A lovi. 11 verb tranzitiv: (Înv; pex) A birui. 12 vi A face un zgomot ca al tunetului Si: a bubui. 13 vi (Pex) A răsuna. 14 vi (despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale egale Si: a exploda. 15 vi (Fig; despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. 16 vi (Fig; despre voce, cuvinte) A răsuna puternic. 17 verb tranzitiv: (Reg; fig) A crăpa. 18 verb reflexiv: (Olt) A se chinui să ducă o greutate Si: (îrg) a se huțupăui. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru detuna: detuná (detún, detunát), verb – 1. A fulgera, a cădea trăznetul[1] pe un obiect. – 2. A dărîma, a nărui, a doborî. – 3. A exploda. latina detǒnāre (Pușcariu 530; Tiktin; Candrea; Scriban). REW 2609 crede că este vorba despre o formație neol., ceea ce nu este adevărat decît pentru ultimul sens al cuvîntului limba română; de altfel, este cuvînt tradițional și cu desăvîrșire popular. – derivat detunătură, substantiv feminin (trăznet[1]); detunător, adjectiv (bubuitor); detunător, substantiv neutru (mecanism care provoacă explozia), din limba franceza détonateur. conform tuna și toponimul Detunata.[1] Forme diferite ale cuvantului detuna: detún detuná Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DETUNA: DETUNÁ, detún, verb I. 1. intranzitiv (La persoană 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; prin extensie a răsuna. ♦ tranzitiv (Rar) A face să răsune. 2. intranzitiv figurat (Despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. 3. intranzitiv și tranzitiv (La persoană 3) A trăsni. 4. tranzitiv (Adesea figurat) A zdrobi, a nimici; a nărui. – latina detonare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DETUNA: DETUNÁ, detún, verb I. 1. intranzitiv (La persoană 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; prin extensie a răsuna. ♦ tranzitiv (Rar) A face să răsune. 2. intranzitiv figurat (Despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. 3. intranzitiv și tranzitiv (La persoană 3) A trăsni. 4. tranzitiv (Adesea figurat) A zdrobi, a nimici; a nărui. – latina detonare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DETUNA: DETUNA verb 1. a bubui, a dudui, a trăsni, a tuna, a vui, (popular) a răzbubui. (detuna în depărtare.) 2. a trăsni. (A detuna un copac.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru detuna: detuná (a detuna) (a bubui) verb, indicativ prezent 3 detúnă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru detuna: detuná verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea detúnă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DETUNA' DETRONÁTdetronídetubáredetumescénțăDETUNÁdetunántDETUNÁREDETUNÁTDetunata |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL detuna Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului detuna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Detuna în depărtare. A detuna un copac. Detuná a detuna a bubui verb, indicativ prezent 3 detúnă. |
GRAMATICA cuvântului detuna? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului detuna. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul detuna poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE detuna? Vezi cuvântul detuna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul detuna?[ de-tu-na ] Se pare că cuvântul detuna are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL detuna |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: O zvârlitură de băț?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
