 | as |
|
| Deţinător [ de-ţi-nă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU deţinător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului detinator în mai multe dicționareDefinițiile pentru detinator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȚINĂTÓR: DEȚINĂTÓR, -OÁRE, deținători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care deține, care are în păstrare bunuri materiale (fără a fi numaidecît proprietarul lor); persoană care posedă un lucru. Pe încetul, tihnitul Badea liberase moșioara părintească de cotropirea și de pretențiile deținătorilor. GALACTION, O. I 118. ♦ figurat Persoană care a obținut un titlu. Deținătorul titlului de campion de box. Forme diferite ale cuvantului detinator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deținător: deținătór, detinatoroáre substantiv masculin și feminin [Atestat: RESMERIȚĂ, despre / Plural: detinatori, detinatoroáre / Etimologie: deține + -ător] 1 Persoană care are în păstrare bunuri materiale Si: (jur) detentor, posesor. 2 Persoană care are la dispoziție anumite informații, secrete. 3 Persoană care posedă un titlu, un grad, o funcție, un premiu etc. Forme diferite ale cuvantului detinator: detinatoroáre Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȚINĂTÓR: DEȚINĂTÓR, -OÁRE, deținători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care are în păstrare bunuri materiale; persoană care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc. – Deține + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului detinator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȚINĂTÓR: DEȚINĂTÓR, -OÁRE, deținători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care are în păstrare bunuri materiale; persoană care posedă un lucru, un titlu, un premiu, o recompensă etc. – Deține + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului detinator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȚINĂTOR: DEȚINĂTOR s. 1. posesor, proprietar, stăpîn, (învechit) ocinaș, posesuitor. (detinator al unui bun.) 2. (juridic) detentor, posesor. (detinator a restituit bunul aflat in grija sa.) 3. posesor, purtător. (detinator unui nume.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEȚINĂTÓR: DEȚINĂTÓR, -OÁRE substantiv masculin și forme Persoană care deține un lucru. ♦ (figurat) Persoană care a obținut un titlu. [< deține]. Forme diferite ale cuvantului detinator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEȚINĂTÓR: DEȚINĂTÓR, -OÁRE substantiv masculin forme 1. detentor1. 2. cel care deține o funcție, un titlu etc. (< deține + -/ă/tor) Forme diferite ale cuvantului detinator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȚINĂTÓR: DEȚINĂTÓR detinatori m. Persoană care deține ceva; posesor. detinatorul unui manuscris vechi. /a deține + sufix detinatorător Forme diferite ale cuvantului detinator: detinatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deținător: deținătór substantiv masculin, plural deținătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deținător: deținătór substantiv masculin, plural deținătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DETINATOR' detimbráredetimbrátdétinădeținătoáreDEȚINĂTÓRDEȚÍNEDEȚINEÁDEȚÍNEREDEȚINÚT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deținător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deținător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Deținătór, deținătoroáre substantiv masculin și feminin [Atestat: RESMERIȚĂ, despre / Plural: deținători, deținătoroáre / Etimologie: deține + -ător] 1 Persoană care are în păstrare bunuri materiale Si: jur detentor, posesor. Deținător al unui bun. Deținător a restituit bunul aflat in grija sa. Deținător unui nume. DEȚINĂTÓR deținători m. Deținătorul unui manuscris vechi. /a deține + sufix deținătorător. |
GRAMATICA cuvântului deținător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deținător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deținător poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deţinător? Vezi cuvântul deţinător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deţinător?[ de-ţi-nă-tor ] Se pare că cuvântul deţinător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deținător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se face gura pungă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul deținător are forma: deținătóri
