 | as |
|
| Destul [ des-tul ] VEZI SINONIME PENTRU destul PE ESINONIME.COM definiția cuvântului destul în mai multe dicționareDefinițiile pentru destul din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTUL: DESTÚL1 adverb 1. (Adesea urmat de un adjectiv introdus prin prepoziție «de») Atît cît trebuie, atît cît ajunge, în cantitate suficientă; de ajuns, suficient. Timpul se încălzise destul, pentru ca Sîmbotina să poată sta peste zi afară. MIHALE, O. 503. Încerc să fiu destul de profund. SEBASTIAN, T. 64. Deși am iubit-o pînă la idolatrie, tot mi se pare că n-am iubit-o destul. M. I. CARAGIALE, C. 73. Nu-s destul de legate dulcețile. ALECSANDRI, T. I 31. • A fi destul = a ajunge. Da, sîntem brațe și guri însetate, Nimic, nimic nu-i destul. De pîine, de soare, de aspră dreptate Nici unul din noi nu-i sătul. BANUȘ, B. 77. Dar oare viața-mi întreagă nu-i destul să-ți dovedească În toată clipa că Vidra știe și ea să iubească? HASDEU, R. vezi 127. E destul o măciucă la un car de oale. (Eliptic) Ivane, destul de-acum; ți-ai trăit traiul și ți-ai mîncat mălaiul. CREANGĂ, P. 319. • (Întrebuințat ca adverb predicativ) Tu lasă, măi Grigore. Destul că eu mă duc... Ai grijă de pușcă și de scripcă. CAMILAR, N. I 273. Ce-mi pasă a cui ești? zise el. Destul că te iubesc. EMINESCU, N. 9. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ajunge! încetează! Destul!... îl întrerupse colonelul. CAMILAR, N. I 349. O, bunul meu domn! viteazul meu soț! urmă ea, destul! Ajungă atîta sînge vărsat, atîte văduvii, atîția sărimani. NEGRUZZI, S. I 146. 2. Mai mult decît trebuie, prea mult. M-a apăsat destul personalitatea marelui profesor. CAMIL PETRESCU, T. III 290. Destul ți-ai făcut mendrele pînă acum. CREANGĂ, P. 242. Destul m-am supărat Și nimic n-am căpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 215. • Locuţiune adverbiala Din destul = din belșug, în mare cantitate. Porunci să mai aducă [mîncare], ca să fie din destul. ISPIRESCU, L. 216. ♦ (Regional) De multe ori, adesea. Cînd eram la mama fată, Mă culcam destul pe vatră. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 443. 3. (Exprimă ideea de scădere a calității pozitive indicate prin adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește, echivalînd cu un diminutiv format de la adjectivul sau adverbul care urmează) Aproape..., suficient de... S-au înțeles destul de bine cu gospodarii localnici. SADOVEANU, P. M. 9. O răzeșie destul de mare, casa bătrînească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă... alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3. • (Exprimă ideea de sporire a calității negative indicate prin adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește) Prin unghere, se află celelalte obiecte pe care păstorii le-au adus cu ei din sat... Sînt destul de puține și de ciudat împerecheate. BOGZA, C. O. 69. Ei!... și ce-a făcut Destul de rău a fost. COȘBUC, P. I 229. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTUL: DESTÚL2, -Ă, destui, -le, adjectiv 1. Care este în cantitate suficientă, atît cît trebuie; de ajuns, suficient. Nu înțelegi că n-are ce căuta aici [aparatul de radio]? Sîntem destule voci și fără el. SEBASTIAN, T. 77. Banii, cîți îi căpăta pentru lucru, îi erau numai buni și nu chiar destui pentru vinars. RETEGANUL, P. IV 8. Tata n-are destulă oștire să te scape? ISPIRESCU, L. 51. 2. În cantitate sau în număr mare; mare, mult. Voluntari s-au găsit destui. CAMILAR, N. I 246. În această cetate se găsesc și oameni de treabă, pe lîngă destui șmecheri. SADOVEANU, despre P. 153. Un singur gest de pamfletar... mi-a adus destulă neplăcere. GALACTION, O. I 12. Am pictat și eu destule naturi moarte. CAMIL PETRESCU, T. II 69. • (Substantivat, n.) Împărăteasa avea să sufere destule, atît durerile de naștere... cît și clevetelile ce auzea că merg în urechile împăratului. RETEGANUL, P. II 28. ♦ Mai mult de cît trebuie, de cît este necesar. Sînt destule-atîte chinuri! ALECSANDRI, P. A. 88. Urechi să fie, că spate destule. • (Exclamativ; verbul nu e exprimat) Destulă vorbă! Forme diferite ale cuvantului destul: destul-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru destul: destúl adverb – 1. Suficient, de ajuns, în cantitate îndestulătoare. – 2. (interjecție) Ajunge!, gata!, încetează! – 3. (Adj.) Care este atît cît trebuie. De la sătul, cu prepoziție de (Pușcariu 1531; Tiktin; Candrea), conform de ajuns. – derivat îndestula (variantă destula, (în)destuli), verb (a da suficient; a satisface, a mulțumi, a sătura); îndestulător, adjectiv (suficient, abundent); neîndestulat, adjectiv (nemulțumit); neîndestulător, adjectiv (insuficient). Din limba română provine limba bulgară destur. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destul: destúl1 adjectiv masculin, plural destúi; forme destúlă, plural destúle; genitiv dativ plural m. și forme destúlor (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cazuală marcată) / acuzativ m. a (la) destúi, forme a (la) destúle (voturile destulor tineri/acestor destui tineri/a destui tineri; s-a adresat destulor tineri/acestor destui tineri/la destui tineri) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTUL: DESTUL adjectiv, adverb, interjecție 1. adjectiv îndestulător, suficient, (regional) bugăt. (Provizii destul.) 2. adverb îndeajuns, suficient, (regional) bugăt, (învechit) îndestul. (Ai vorbit destul.) 3. interjecție ajunge!, atît!, basta!, gata!, isprăvește!, încetează!, punct!, sfîrșește!, stai!, stop!, termină!, (regional) halt!, (familial și peiorativ) ho! Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTUL: DESTÚL2 destulă (destuli, destule) 1) Care satisface cerințele; în cantitate îndestulătoare; suficient. 2) Care este în număr sau în cantitate mare; mult. 3) Care este mai mult decât trebuie. 4) și adverbial De ajuns...; suficient de... /de + sătul Forme diferite ale cuvantului destul: destulă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTUL: DESTÚL1 adverb 1) Într-o măsură satisfăcătoare; atât cât trebuie; de ajuns. 2) (cu valoare de interjecție) Ajunge! Stop! 3) Cu prisosință; peste măsură. A bate destul la cap. A muncit destul o viață întreagă. /de + sătul Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru destul: destúl, -ă adjectivm plural uĭ (de și sătul). Suficient, de ajuns, cît trebuĭe. Vechĭ. Îndestulat, mulțumit. S.n., pl urĭ. Vechĭ. Îndestulare, belșug. adverb Destul am suferit! – Și în destul. – Vechĭ și desătul. Forme diferite ale cuvantului destul: destul-ă Țara mold Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru destul: destul a. atât cât trebue. [Contras din de sătul]. ║ adverb de ajuns: am lucrat destul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destul: *destúl2 (suficient de, aproximativ, relativ) adverb (destul de buni) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destul: destúl adjectiv masculin, plural destúi; forme singular destúlă, plural destúle Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Destul: Destul ≠ insuficient Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESTUL' destrúsdestufizádestufizáredestúiDestuldestuládestuláredestulátdestulătáte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Destul Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului destul dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Provizii destul. Ai vorbit destul. DESTÚL2 destulă destuli, destule 1 Care satisface cerințele; în cantitate îndestulătoare; suficient. A bate destul la cap. A muncit destul o viață întreagă. Ai vorbit destul. *destúl2 suficient de, aproximativ, relativ adverb destul de buni. |
GRAMATICA cuvântului Destul? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului destul. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Destul poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE destul? Vezi cuvântul destul desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destul?[ des-tul ] Se pare că cuvântul destul are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Destul Inţelegi mai uşor cuvântul destul dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi destul = a ajunge Locuţiune adverbiala Din destul = din belșug, în mare cantitate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Destul |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea inimă haină sau sălbatică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
