Definiție destramat

Cautăm definiția cuvântului destramat în mai multe dicționare

Definițiile pentru destramat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTRĂMAT:
DESTRĂMÁT, -Ă, destrămați, -te, adjectiv

1. (Despre împletituri și țesături sau despre obiecte confecționate) Cu fire desfăcute, din care atîrnă firele; rărit, zdrențuit, rupt. Vartolomeu Diaconu zîmbi amar, ascunzîndu-și sub mînecă manșeta destrămată. C. PETRESCU, A. 348. În jocul valurilor săreau stropii de apă ca niște perle aruncate în spuma sfîșiată ca o dantelă destrămată. BART, E. 316.
       • figurat Imaginea ei trecu... prin somnul lui zbuciumat și destrămat. GALACTION, O. I 628. Luna... țesea aburii, care se tîrau pe cîmpie, în pînze destrămate de argint. IBRĂILEANU, A. 201.

2. Răsfirat, împrăștiat. Vîlcănaș ședea întins Și cu greu de somn cuprins... Cu hangerul Căpătîi, Cu mustața Răsfirată Și cu barba Destrămată. TEODORESCU, P. P. 553.

3. (Rar) Distrus, nimicit. Războiul se sfîrșise. Unde ieri Călcase tancul, azi treceau mineri Și, peste codrii destrămați,

– domoale, Suiau păduri de fumuri, din furnale. ȚEBELEANU, P. 41.
       • figurat Pășeau încet, alături. Rotaru, destrămat, ar fi verb reflexiv:ut să înceapă vorba, dar nu știa cum. vezi limba română mai 1953, 110.

4. (Învechit) Dezordonat, dezmățat, desfrînat, destrăbălat. (figurat) Iată echilibrul răsturnat. Tereziile își încep danțul cel destrămat, care în sus, care în jos. ODOBESCU, S. III 335.
       • (Substantivat) Mare destrămat seamănă a fi! Joacă cîte un icosar o dată. ALECSANDRI, T. 786.
Forme diferite ale cuvantului destramat: destramat-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

destrămat

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destrămat:
destrămát2, destramată a [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. noiembrie 158v/21 / V: (îrg) disdestramat / Plural: destramatați, destramate / Etimologie: destrăma] 1 (despre materiale textile, țesături, sau obiecte țesute sau confecționate din fire împletite) Care și-a pierdut rezistența prin rărirea, desfacerea neregulată sau ruperea firelor (datorită uzurii sau utilizării necorespunzătoare) Si: deșirat, rărit2, zdrențuit, (rar) dezlânat, (înv) rânjit, (reg) desfirat, sitit. 2 (despre nori, ceață, fum etc.) Care s-a răspândit în toate părțile, devenind mai puțin compact. 3 Răsfirat2 (1). 4 (despre grupuri, colectivități) Care și-a pierdut coeziunea, care nu mai reprezintă o totalitate Si: descompus, dezmembrat. 5-6 (Îrg) Destrăbălat (1, 3).
Forme diferite ale cuvantului destramat: destramată
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DESTRĂMAT

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTRĂMAT:
DESTRĂMÁT, -Ă, destrămați, -te, adjectiv

1. Cu fire desfăcute; rărit, zdrențuit.

2. figurat Răsfirat, împrăștiat.

3. (Rar) Distrus, nimicit.

4. (învechit) Dezordonat, dezmățat, destrăbălat.

– vezi destrăma.
Forme diferite ale cuvantului destramat: destramat-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DESTRĂMAT

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTRĂMAT:
DESTRĂMÁT, -Ă, destrămați, -te, adjectiv

1. Cu fire desfăcute; rărit, zdrențuit.

2. figurat Răsfirat, împrăștiat.

3. (Rar) Distrus, nimicit.

4. (învechit) Dezordonat, dezmățat, destrăbălat.

– vezi destrăma.
Forme diferite ale cuvantului destramat: destramat-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

destrămat

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru destrămat:
destrămát, -ă adjectiv (despre destram). Cu firele desfăcute, cu țesătura desfăcută: postav destrămat. Buze destrămate, buze răsfrînte, care atîrnă. figurat Om destrămat, neserios, corupt.
Forme diferite ale cuvantului destramat: destramat-ă lópez destramatde
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

destrămat

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru destrămat:
destrămat a.

1. desfăcut, descheiat;

2. slobod, ce atârnă în jos: cu buze largi destrămate PANN;

3. figurat desfrânat: toți bețivii, toți destrămații GHICA.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

DESTRĂMAT

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTRĂMAT:
DESTRĂMAT adjectiv

1. desfăcut, deșirat. (O țesătură destramat.)

2. rărit, (rar) dezlînat. (Un pulover de lînă destramat.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

destrămat

Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destrămat:
destrămát1 sn [Atestat: MDA ms / Plural: destramaturi / Etimologie: destrăma] 1-5 Destrămare (1-5). 6 (Înv) Destrăbălare (2).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DESTRĂMAT

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESTRĂMAT:
DESTRĂMÁT adjectiv verbal dezmembrat.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

destrămat

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru destrămat:
destrămat adjectiv verbal DEZMEMBRAT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'DESTRAMAT'

destrágere destrám DESTRĂMÁ DESTRĂMÁRE DESTRĂMÁT DESTRĂMĂTÓR destrămătóriu DESTRĂMĂTÚRĂ destrâmba

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL destrămat

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului destrămat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Destrămát2, destrămată a [Atestat: DOSOFTEI, vezi S.

Noiembrie 158v/21 / V: îrg disdestrămat / Plural: destrămatați, destrămate / Etimologie: destrăma] 1 despre materiale textile, țesături, sau obiecte țesute sau confecționate din fire împletite Care și-a pierdut rezistența prin rărirea, desfacerea neregulată sau ruperea firelor datorită uzurii sau utilizării necorespunzătoare Si: deșirat, rărit2, zdrențuit, rar dezlânat, înv rânjit, reg desfirat, sitit.

O țesătură destrămat.

Un pulover de lînă destrămat.

Destrămát1 sn [Atestat: MDA ms / Plural: destrămaturi / Etimologie: destrăma] 1-5 Destrămare 1-5.

O țesătură destrămat.

GRAMATICA cuvântului destrămat?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului destrămat.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul destrămat poate fi: adjectiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul destrămat sa indeplinească rolul de: verb

CUM DESPART ÎN SILABE destrămat?

Vezi cuvântul destrămat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destrămat?

[ des-tră-mat ]
Se pare că cuvântul destrămat are trei silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL destrămat

deșirat
VEZI SINONIME PENTRU destrămat PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pe jos?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
logică clasică, de tradiție aristotelică, care studiază formele logice fundamentale noțiunea, judecata, raționamentul, precum și principiile gândirii
a lipsi de la datorie, în special de la orele de școală; a chiuli
a pe pământ; b cu piciorul
vagon cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?