 | as |
|
| Destrămare [ des-tră-ma-re ] VEZI SINONIME PENTRU destrămare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului destramare în mai multe dicționareDefinițiile pentru destramare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destrămare: destrămáre substantiv feminin [Atestat: POLIZU / V: (pop) disdestramare / Plural: destramaremắri / Etimologie: destrăma] 1 Pierdere a rezistenței unor materiale textile, țesături sau obiecte țesute ori confecționate din fire împletite, prin rărirea, desfacerea neregulată și ruperea firelor (datorită uzurii sau utilizări necorespunzătoare) Si: deșirare, rărire, zdrențuire, (rar) destrămat1 (1), dezlânare, (înv) rânjire, (reg) desfirare, sitire. 2 Răspândire în toate părțile a norilor, a ceței, a fumului etc. Si: împrăștiere, risipire, spulberare, (rar) destrămat1 (2). 3 Slăbire sau pierdere a puterii, rezistenței Si: descompunere, (rar) destrămat1 (3). 4 Pierdere a coeziunii Si: dezmembrare, (rar) destrămat1 (4). 5 Desfacere în părți componente Si: dezmembrare, (rar) destrămat1 (5). 6 (Înv) Destrăbălare (2). 7 (Ccr) Vorbe, fapte destrăbălate. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTRĂMARE: DESTRĂMÁRE, destrămări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) destrăma. 1. Desfacere, deșirare. 2. Descompunere, dizolvare, dezmembrare, împrăștiere. [Bătrînul] socotea planul lui drept începutul destrămării. REBREANU, R. I 48. 3. (Învechit) Dezmăț, desfrîu; faptă sau vorbă desfrînată. Lăsa oricare patimi ș-oricare destrămări Să-i treacă peste frunte. MACEDONSKI, O. I 267. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTRĂMARE: DESTRĂMÁRE, destrămări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) destrăma și rezultatul ei. – vezi destrăma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTRĂMARE: DESTRĂMÁRE, destrămări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) destrăma și rezultatul ei. – vezi destrăma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTRĂMARE: DESTRĂMARE s. 1. deșirare. (destramare unei țesături.) 2. (rar) dezlînare. (destramare unui pulover de lînă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destrămare: destrămáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat destrămării; plural destrămări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destrămare: destrămáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat destrămắrii; plural destrămắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESTRĂMARE: DESTRĂMÁRE substantiv verbal dezmembrare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru destrămare: destrămare substantiv verbal DEZMEMBRARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru destrămare: destrămare forme figurat desfrâu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESTRAMARE' destráctdestrágeredestrámDESTRĂMÁDESTRĂMÁREDESTRĂMÁTDESTRĂMĂTÓRdestrămătóriuDESTRĂMĂTÚRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL destrămare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului destrămare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Destrămáre substantiv feminin [Atestat: POLIZU / V: pop disdestrămare / Plural: destrămaremắri / Etimologie: destrăma] 1 Pierdere a rezistenței unor materiale textile, țesături sau obiecte țesute ori confecționate din fire împletite, prin rărirea, desfacerea neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau utilizări necorespunzătoare Si: deșirare, rărire, zdrențuire, rar destrămat1 1, dezlânare, înv rânjire, reg desfirare, sitire. Destrămare unei țesături. Destrămare unui pulover de lână. Destrămare unei țesături. Destrămare unui pulover de lînă. |
GRAMATICA cuvântului destrămare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului destrămare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul destrămare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE destrămare? Vezi cuvântul destrămare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destrămare?[ des-tră-ma-re ] Se pare că cuvântul destrămare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL destrămare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb fără șir?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul destrămare are forma: destrămări
