 | as |
|
| Destrăma [ des-tră-ma ] VEZI SINONIME PENTRU destrăma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului destrama în mai multe dicționareDefinițiile pentru destrama din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a destrăma (forma la infinitiv) A destrăma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTRĂMA: DESTRĂMÁ, destrám, verb I. 1. reflexiv (Despre țesături sau obiecte confecționate) A se zdrentui (prin desfacerea și ruperea firelor), a se rupe, a se strica. Covorul s-a destrămat. • tranzitiv Trebui a destrăma toată pînza. NEGRUZZI, S. I 267. • figurat Pămîntul ca un strai se va destrăma. SADOVEANU, despre P. 179. Întunericul se destramă, Material, ca țesăturile de scamă. CAMIL PETRESCU, vezi 38. Trebuie să mă scot la aer ca un covor bătrîn îmbîcsit de molii, aminteri simt că mă destram. CARAGIALE, O. VII 41. ♦ figurat A se răsfira. Cîțiva nori albi și spumoși se destrămau, închipuind imagini nelămurite. BOGZA, C. O. 285. Niște nourași albi se destrămară în aer. GALACTION, O. I 160. Și numai părul proaspăt, ca un regret de aur, Se destrăma pe creștet, zadarnic de frumos. LESNEA, I. 142. 2. tranzitiv A deșira, a desfira (o împletitură, un ghem etc.). (figurat) Razele piezișe... destrămau tortul brumelor în toate fețele curcubeului. M. I. CARAGIALE, C. 40. • reflexiv figurat În poiana de aramă, Firul vorbei se destramă Pe nebăgate de seamă. DEȘLIU, M. 61. 3. tranzitiv A desface, a descompune (în elementele componente); a risipi, a dizolva, a dezmembra, a sfărîma, a distruge, a nimici; prin extensie a slăbi. Dintre cele trei regimente trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134. • figurat Ți-ai destrămat durerea din priviri. TULBURE, vezi R. 36. Nu vă trebuiască avuție... Că vin furii și vi le fură și moliile să vi le destrame. CAMILAR, T. 124. Nu verb reflexiv:ei să destrami impresia puternică și suavă pe care ai încercat-o în momentul acela. PAS, Z. I 181. • reflexiv Obștia dată lui în seamă se destrămase. CAMILAR, T. 148. De la o verb reflexiv:eme coloanele nu au mai păstrat distanța prevăzută. S-au destrămat. PAS, Z. III 54. A simțit că magazia în care a stat închis se destramă, fuge în mii de direcții. SAHIA, N. 83. • reflexiv figurat Simt cum se destramă în mine tot ce-am zidit, tot ce-am crezut... Am fost un lucru oarecare, în mînile celor mari... Ca o biciușcă în mîna căruțașilor, CAMILAR, N. I 157. ♦ reflexiv figurat A se frînge, a se sfîșia. Și sufietu-i de mîngîiere dornic S-a destrămat, învins de nebunie. CAZIMIR, L. U. 63. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destrăma: destrămá [Atestat: PSALT. 181 / V: (pop) disdestrama, (reg) destramaremá, dăsdestrama / prezentul indicativ: destramarám, (reg) destramaméz / Etimologie: des- + tramă] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (despre materiale textile, țesături sau obiecte țesute sau confecționate din fire împletite) (A face să-și piardă sau) a-și pierde rezistența prin rărire, desfacere neregulată și ruperea firelor (datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare) Si: a (se) desfira, a (se) deșira (2), a (se) rări, a (se) zdrențui, (rar) a (se) dezlâna, (înv) a (se) rânji, (reg) a (se) siti. 3 verb tranzitiv: A deșira (1). 4 verb reflexiv: (despre nori, ceață, fum etc.) A deveni mai puțin compact prin răspândire în toate părțile Si: a se deșira (2), a se împrăștia, a se risipi, a se spulbera (4). 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: (A face să-și piardă sau) a-și pierde puterea, rezistența Si: a (se) descompune. 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: (A face să-și piardă sau) a-și pierde coeziunea, desfacându-se în părțile componente Si: a (se) dezmembra. 9 verb tranzitiv: (Rar) A face să slăbească. 10 verb reflexiv: (despre ființe care formează o colectivitate sau despre colectivități) A se împrăștia. 11 verb reflexiv: (despre ființe care formează o colectivitate sau despre colectivități) A se răspândi în toate părțile. 12 verb reflexiv: (despre abstracte) A deveni mai puțin intens, mai puțin viu, mai puțin concentrat etc. sau a deveni mai slab (9, 10, 11) Si: a se atenua, a descrește, a se diminua, a se împuțina, a se micșora, a se reduce, a scădea, a slăbi, a se tempera2, (înv) a se mici, (îvr) a se scurta, a se slei. 13 verb reflexiv: A lua sfârșit Si: a înceta, a dispărea. 14 verb reflexiv: A înceta să se manifeste, să se producă Si: a pieri. 15 verb reflexiv: (Înv; despre oameni) A se destrăbăla (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTRĂMA: DESTRĂMÁ, destrám, verb I. 1. reflexiv (Despre țesături sau obiecte țesute) A se zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor din cauza uzurii sau a folosirii necorespunzătoare; a se rupe. • tranzitiv A destrăma o țesătură. ♦ figurat A se răsfira, a se risipi. Niște nourași albi se destramă în aer. 2. tranzitiv (Adesea figurat) A desface, a deșira un ghem, o împletitură etc. ♦ tranzitiv A desfoia, a desface, a afâna un material textil fibros pentru a separa impuritățile și a-l pregăti pentru cardare. 3. tranzitiv A mărunți semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) în vederea transformării lor în pastă de hârtie. 4. tranzitiv și reflexiv (Adesea figurat) A (se) descompune, a (se) desface în elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici; prin extensie a slăbi. – prefix des- + tramă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTRĂMA: DESTRĂMÁ, destrám, verb I. 1. reflexiv (Despre țesături sau obiecte țesute) A se zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe. • tranzitiv A destrăma o țesătură. ♦ figurat A se răsfira, a se risipi. Niște nourași albi se destramă în aer. 2. tranzitiv (Adesea figurat) A desface, a deșira un ghem, o împletitură etc. ♦ tranzitiv A desfoia, a desface, a afâna un material textil fibros pentru a separa impuritățile și a-l pregăti pentru cardare. 3. tranzitiv A mărunți semifabricatele fibroase (celuloza, maculatura etc.) în vederea transformării lor în paste de hârtie. 4. tranzitiv și reflexiv (Adesea figurat), A (se) descompune, a (se) desface în elementele componente; a (se) dizolva, a (se) dezmembra, a (se) nimici; prin extensie a slăbi. – Des1- + tramă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTRĂMA: DESTRĂMA V verb 1. a (se) deșira, (regional) a (se) desfira, a (se) strica, (învechit) a (se) rînji. (O țesătură care s-a destrama.) 2. a se rări, (prin Olt.) a se siti. (Pînza s-a destrama.) 3. a se rări, (rar) a se dezlîna. (O vestă de lînă care s-a destrama.) 4. a (se) împrăștia, a (se) risipi, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) vărzui, (învechit) a (se) rășchira, (popular figurat) a (se) răzbuna. (După ploaie norii s-au destrama.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destrăma: destrămá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu destrám, persoana a doua singular: tu destrámi, persoana a treia singular: el / ea și plural destrámă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural destráme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destrăma: destrămá (a destrama) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu destrám, persoana a doua singular: tu destrámi, 3 destrámă; conjunctiv prezent 3 să destráme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESTRĂMA: DESTRĂMÁ verb vezi dezmembra, sfărâma. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru destrăma: destrăma verb vezi DEZMEMBRA. SFĂRÎMA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESTRAMA' destrăbălézdestráctdestrágeredestrámDESTRĂMÁDESTRĂMÁREDESTRĂMÁTDESTRĂMĂTÓRdestrămătóriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL destrăma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului destrăma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 181 / V: pop disdestrăma, reg destrămaremá, dăsdestrăma / prezentul indicativ: destrămarám, reg destrămaméz / Etimologie: des- + tramă] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: despre materiale textile, țesături sau obiecte țesute sau confecționate din fire împletite A face să-și piardă sau a-și pierde rezistența prin rărire, desfacere neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare Si: a se desfira, a se deșira 2, a se rări, a se zdrențui, rar a se dezlâna, înv a se rânji, reg a se siti. O țesătură care s-a destrăma. Pînza s-a destrăma. O vestă de lînă care s-a destrăma. După ploaie norii s-au destrăma. O țesătură care s-a destrăma. O vestă de lână care s-a destrăma. Destrămá a destrăma verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu destrám, persoana a doua singular: tu destrámi, 3 destrámă; conjunctiv prezent 3 să destráme. |
GRAMATICA cuvântului destrăma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului destrăma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul destrăma poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE destrăma? Vezi cuvântul destrăma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destrăma?[ des-tră-ma ] Se pare că cuvântul destrăma are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL destrăma |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și pune mâna drept pavăză?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul destrăma se conjugă: ei ele destrámă
