 | as |
|
| Destrăbălat [ des-tră-bă-lat ] VEZI SINONIME PENTRU destrăbălat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului destrabalat în mai multe dicționareDefinițiile pentru destrabalat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destrăbălat: destrăbălát2, destrabalată [Atestat: CODRU-DRĂGUȘANU, C.159 / Plural: destrabalatați, destrabalate / Etimologie: destrăbăla] 1 (despre oameni) Care are o comportare ieșită din limitele bunului simț Si: corupt, decăzut, pervertit, vicios, (liv) libertin, (rar) deșănțat (1), (pop) deșucheat, (îrg) destrămat (5), rușinat, (înv) demoralizat, spurcat, teșnit. 2 (despre femei) Care duce o viață extrem de imorală, lăsându-se dominat de patimi Si: depravat, desfrânat, deșănțat (1), imoral, pierdut, stricat, (pop) parșiv. 3 (despre viața, atitudinea, purtarea sau ținuta oamenilor) Care denotă ieșirea din limitele bunului simț Si: corupt, decăzut, indecent, pervertit, vicios, (liv) libertin, (pop) deocheat, deșucheat (1), (îrg) destrămat (6), rușinat, (înv) demoralizat, spurcat, teșnit. 4 (Trs; despre obiecte de îmbrăcămnte) Descheiat. 5 (Reg; despre oameni) Foarte sărac. Forme diferite ale cuvantului destrabalat: destrabalată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTRĂBĂLAT: DESTRĂBĂLÁT, -Ă, destrăbălați, -te, adjectiv (Despre persoane și, prin extensie, despre viața, atitudinea, purtarea sau ținuta lor) Care duce o viață imorală; desfrînat, dezmățat, depravat. Don Juan nu-i mulțumit de cum trăiește și în viața lui, care ni se pare nouă destrăbălată, el găsește deseori pricini de durere. IONESCU-RION, C. 84. ♦ (Substantivat) Persoană desfrînată. Damian nu ar fi crezut minciuna pe care o ascultase Lahu de la o destrăbălată ca oricare alta. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 32. Forme diferite ale cuvantului destrabalat: destrabalat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTRĂBĂLAT: DESTRĂBĂLAT adjectiv, s. 1. adjectiv corupt, decăzut, depravat, desfrînat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livresc) libertin, (rar) deșănțat, (popular și fam.) parșiv, (popular) deșucheat, (învechit și regional) rușinat, (regional) șucheat, teșmenit, (învechit) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Om destrabalat.) 2. adjectiv, substantiv depravat, desfrînat, dezmățat, imoral, stricat, (popular) curvar, (învechit) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat destrabalat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTRĂBĂLAT: DESTRĂBĂLÁT, -Ă, destrăbălați, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care duce o viață imorală; desfrânat. ♦ (Despre purtarea, ținuta oamenilor) Care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmățat. 2. S. m. și forme Persoană desfrânată. – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului destrabalat: destrabalat-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTRĂBĂLAT: DESTRĂBĂLÁT, -Ă, destrăbălați, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care duce o viață imorală; desfrânat. ♦ (Despre purtarea, ținuta oamenilor) Care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmățat. 2. S. m. și forme Persoană desfrânată. – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului destrabalat: destrabalat-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTRĂBĂLAT: DESTRĂBĂLÁT destrabalattă (destrabalatți, destrabalatte) și substantival (despre persoane) 1) Care s-a destrăbălat; dedat desfrâului; desfrânat; depravat. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă imoralitate. Purtare destrabalattă. /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului destrabalat: destrabalattă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru destrăbălat: destrăbălát, -ă, destrăbălați, -te, adjectiv – 1. Desfrânat. 2. Dezordonat. – Et. nec. (DEX); din destrăbăla (MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destrăbălat: destrăbălát1 sn [Atestat: MDA ms / Plural: destrabalaturi / Etimologie: destrăbăla] 1-2 Destrăbălare (1-2). 3 Depravare. 4 Destrăbălare (4). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destrăbălat: destrăbălát adjectiv masculin, substantiv masculin, plural destrăbăláți; adjectiv feminin, substantiv feminin destrăbălátă, plural destrăbăláte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destrăbălat: destrăbălát adjectiv masculin, substantiv masculin, plural destrăbăláți; forme singular destrăbălátă, plural destrăbăláte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru destrăbălat: destrăbălát, -ă adjectiv Desfrînat. – Rar. stră-. vezi dezmățat și zbrehud. Forme diferite ale cuvantului destrabalat: destrabalat-ă lópez destrabalatde Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru destrăbălat: destrăbălat a. dezordonat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESTRABALAT' destórsDESTRĂBĂLÁdestrăbălăciúneDESTRĂBĂLÁREDESTRĂBĂLÁTdestrăbălătúrădestrăbălézdestráctdestrágere |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL destrăbălat Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului destrăbălat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Destrăbălát2, destrăbălată [Atestat: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 159 / Plural: destrăbălatați, destrăbălate / Etimologie: destrăbăla] 1 despre oameni Care are o comportare ieșită din limitele bunului simț Si: corupt, decăzut, pervertit, vicios, liv libertin, rar deșănțat 1, pop deșucheat, îrg destrămat 5, rușinat, înv demoralizat, spurcat, teșnit. Om destrăbălat. Un bărbat destrăbălat. DESTRĂBĂLÁT destrăbălattă destrăbălatți, destrăbălatte și substantival despre persoane 1 Care s-a destrăbălat; dedat desfrâului; desfrânat; depravat. Purtare destrăbălattă. Destrăbălát1 sn [Atestat: MDA ms / Plural: destrăbălaturi / Etimologie: destrăbăla] 1-2 Destrăbălare 1-2. |
GRAMATICA cuvântului destrăbălat? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului destrăbălat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul destrăbălat poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE destrăbălat? Vezi cuvântul destrăbălat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destrăbălat?[ des-tră-bă-lat ] Se pare că cuvântul destrăbălat are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL destrăbălat |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune sau a lua, a băga ceva în gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul destrăbălat are forma: destrăbăláți
La singular substantivul destrăbălat are forma: destrăbălátă
