 | as |
|
| Destrăbălare [ des-tră-bă-la-re ] VEZI SINONIME PENTRU destrăbălare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului destrabalare în mai multe dicționareDefinițiile pentru destrabalare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destrăbălare: destrăbăláre substantiv feminin [Atestat: BARONZI, L. 126 / V: (înv) destrabalarerebdestrabalare / Plural: destrabalarelắri / Etimologie: destrăbăla] 1 Pierdere a moralității, a corectitudinii Si: destrăbălat1 (1), stricare, stricăciune. 2 Stare de decădere morală a cuiva Si: corupție, decadență, desfrâu, destrăbălat1 (2), dezmăț, imoralitate, perdiție, pierzare, viciu, (reg) destrăbălăciune, destrăbălătură, (înv) destrămare (6), destrămătură (4). 3 Depravare. 4 Petrecere destrăbălată Si: destrăbălat1 (4). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTRĂBĂLARE: DESTRĂBĂLARE substantiv corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, dezmăț, moralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar figurat) putrefacție, (învechit figurat) putrejune. (Starea de destrabalare din înalta societate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTRĂBĂLARE: DESTRĂBĂLÁRE substantiv feminin Faptul de a fi destrăbălat; desfrînare, desfrîu, dezmăț. Poate că destrăbălarea și decăderea oamenilor între cari trăia îi dădeau [cîinelui] tristețea-i înțeleaptă, completa-i lipsă de trufie și de îmbătare. GALACTION, O. I 302. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTRĂBĂLARE: DESTRĂBĂLÁRE, destrăbălări, substantiv feminin Faptul de a se destrăbăla, de a fi destrăbălat; desfrâu, dezmăț. – vezi destrăbăla. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTRĂBĂLARE: DESTRĂBĂLÁRE, destrăbălări, substantiv feminin Faptul de a se destrăbăla, de a fi destrăbălat; desfrâu, dezmăț. – vezi destrăbăla. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destrăbălare: destrăbăláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat destrăbălării; plural destrăbălări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destrăbălare: destrăbăláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat destrăbălắrii; plural destrăbălắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru destrăbălare: destrăbăláre forme, plural ărĭ. Desfrîŭ. – Rar. stră-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru destrăbălare: destrăbălare forme desfrânare. [Origină necunoscută]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESTRABALARE' destornádestórsDESTRĂBĂLÁdestrăbălăciúneDESTRĂBĂLÁREDESTRĂBĂLÁTdestrăbălătúrădestrăbălézdestráct |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESTRĂBĂLARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului destrăbălare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 126 / V: înv destrĂbĂlarerebdestrĂbĂlare / Plural: destrĂbĂlarelắri / Etimologie: destrăbăla] 1 Pierdere a moralității, a corectitudinii Si: destrăbălat1 1, stricare, stricăciune. Starea de destrĂbĂlare din înalta societate. |
GRAMATICA cuvântului DESTRĂBĂLARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului destrăbălare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESTRĂBĂLARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE destrăbălare? Vezi cuvântul destrăbălare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destrăbălare?[ des-tră-bă-la-re ] Se pare că cuvântul destrăbălare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESTRĂBĂLARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se preface în cenușă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul destrăbălare are forma: destrăbălări
