|
Destoinicie [ des-to-i-ni-ci-e ] VEZI SINONIME PENTRU destoinicie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului destoinicie în mai multe dicționareDefinițiile pentru destoinicie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destoinicie: destoinicíe substantiv feminin [Atestat: PSALT. SCH. 487/8 / V: dosdestoinicie / Plural: destoiniciecíi / Etimologie: destoinic + -ie] 1 (Înv) Merit. 2 (Îlav) Cu destoinicie Pe drept, pe merit. 3 Moștenire. 4 Capacitate intelectuală a cuiva de a izbuti să cunoască, să afle, să înțeleagă, de a-și da seama, de a-și face o idee Si: înțelegere, pătrundere, pricepere, (înv) pricepătură, (îvr) priceput1, (reg) pamet. 5 Pregătire, cunoaștere temeinică într-un domeniu. 6 Iscusință, îndemânare, abilitate într-o meserie Si: pricepere, (înv) nimereală, nimerie, (îvr) periliptis, piotimie, precepătură, (reg) priceputație. 7 Faptă, îndeletnicire care denotă destoinicie (4). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTOINICIE: DESTOINICIE s. 1. capacitate, competență, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, verb reflexiv:ednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit) practică, volnicie. (Demonstrează o mare destoinicie în domeniul...) 2. abilitate, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, (popular) meșteșug, meșteșugire, (învechit și regional) meșterie, (regional) apucătură, pricepuție, (învechit) iscusire, marafet, practică. (Are o destoinicie aparte în mînuirea...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTOINICIE: DESTOINICÍE substantiv feminin Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat; democrația le dă și lor toate drepturile. SADOVEANU, E. 25. De-a mea destoinicie să n-ai verb reflexiv:eo îndoială. MACEDONSKI, O. II 234. N-am mai slujit eu țării?... Mi-i plin sînu de atestaturi... iacă dovezi... despre destoinicia mea. ALECSANDRI, T. 90. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTOINICIE: DESTOINICÍE substantiv feminin Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. – Destoinic + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTOINICIE: DESTOINICÍE substantiv feminin Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. – Destoinic + sufix -ie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTOINICIE: DESTOINICÍE forme Caracter destoinic; demnitate. [articulat destoinicia; genitiv dativ destoiniciei; silabe -ci-e] /destoinic + sufix destoinicieie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destoinicie: destoinicíe substantiv feminin (silabe -stoi-), articulat destoinicía, genitiv dativ destoinicíi, articulat destoinicíei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destoinicie: destoinicíe substantiv feminin, articulat destoinicía, genitiv dativ destoinicíi, articulat destoinicíei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru destoinicie: destoinicie forme aptitudine, capacitate. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESTOINICIE' DESTÓINICdestoinicéscdestoinicéștedestoinicíDESTOINICÍEdestonádestórcdestórndestorná |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL destoinicie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului destoinicie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 487/8 / V: dosdestoinicie / Plural: destoiniciecíi / Etimologie: destoinic + -ie] 1 Înv Merit. 2 Îlav Cu destoinicie Pe drept, pe merit. Demonstrează o mare destoinicie în domeniul. Are o destoinicie aparte în mînuirea. [articulat destoinicia; genitiv dativ destoiniciei; silabe -ci-e] /destoinic + sufix destoinicieie. |
GRAMATICA cuvântului destoinicie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului destoinicie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul destoinicie poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE destoinicie? Vezi cuvântul destoinicie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destoinicie?[ des-to-i-ni-ci-e ] Se pare că cuvântul destoinicie are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL destoinicie |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Giurgiu substantiv neutru regional în expresie cu părul făcut giurgiu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|