 | as |
|
| Destoinic [ des-to-i-nic ] VEZI SINONIME PENTRU destoinic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului destoinic în mai multe dicționareDefinițiile pentru destoinic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTÓINIC: DESTÓINIC, -Ă, destoinici, -e, adjectiv (Despre persoane și acțiunile lor) 1. verb reflexiv:ednic, meritos. Îi era vechi prieten ofițerul învățat și destoinic, căutat în saloane pentru spiritul său vioi, respectat și temut printre colegi pentru caracterul său neșovăitor. despre ZAMFIRESCU, R. 235. ♦ Isteț, îndemînatic. Doi destoinici slujitori ai agiei s-au ținut de mine, adulmecîndu-mă ca pe un vînat. SADOVEANU, Z. C. 144. 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) În stare (de a face ceva), capabil; prin extensie în măsură (de a face ceva), competent. Dar bine, cum ai să ajungi tu... la Meca, cînd eu și nu știu dacă voi fi destoinic să desăvîrșesc așa călătorie? MACEDONSKI, O. I. 436. Se simte destoinic a împărăți peste o țară așa de mare și bogată. CREANGĂ, P. 184. Această blană... nu sînt destoinic ca să o prețuiesc. ODOBESCU, S. I 282. Forme diferite ale cuvantului destoinic: destoinic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destoinic: destóinic, destoinică a [Atestat: TETRAEV. (1574), 4v / V: (înv) deasdestoinic, destoinicnec, disdestoinic, dosdestoinic / Plural: destoinicici, destoinicice / Etimologie: vsl достоин] 1 Demn de..., căruia i se cuvine ceva Si: verb reflexiv:ednic. 2 Care este înzestrat cu posibilități intelectuale (remarcabile), pătrunzând cu mintea, înțelegând, pricepând ceva Si: priceput, (înv) pricepător. 3 Care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu sau care își cunoaște bine meseria Si: iscusit, îndemânatic, priceput, (asr) pricepător, (înv) practicos, practicist Vz. apt, capabil, competent. 4 (Fig; despre abstracte) Care se sprijină pe argumente solide Si: întemeiat, sigur. Forme diferite ale cuvantului destoinic: destoinică Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru destoinic: destóinic (destóinică), adjectiv – Capabil, verb reflexiv:ednic. limba slavă (veche) dostoinŭ (Cihac, II, 95; Miklosich, Lexicon, 173; Miklosich, Slaw. Elem., 21), cu schimbarea prefix do- în des-. – derivat destoinicie, substantiv feminin (învechit, demnitate, eminență; capacitate); nedestoinic, adjectiv (insuficient, inept); destoinici, verb (a face verb reflexiv:ednic, a da demnitate). Forme diferite ale cuvantului destoinic: destóinică Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTOINIC: DESTOINIC adjectiv bun, capabil, competent, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, verb reflexiv:ednic, (rar) preparat, (învechit și popular) harnic, (popular) cercat, (învechit) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer destoinic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTÓINIC: DESTÓINIC, -Ă, destoinici, -ce, adjectiv (Despre oameni și acțiunile lor). 1. verb reflexiv:ednic, merituos. ♦ Isteț, îndemânatic. 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Capabil; prin extensie în măsură (să facă ceva); competent. – conform limba slavă (veche) dostoinŭ. Forme diferite ale cuvantului destoinic: destoinic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTÓINIC: DESTÓINIC, -Ă, destoinici, -ce, adjectiv (Despre oameni și acțiunile lor). 1. verb reflexiv:ednic, merituos. ♦ Isteț, îndemânatic. 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Capabil; prin extensie în măsură (să facă ceva); competent. – conform limba slavă (veche) dostoinŭ. Forme diferite ale cuvantului destoinic: destoinic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru destoinic: destóinic și (vechĭ) dost-, -ă adjectiv (vechea slavă do-stoĭnikŭ [ca de-slușesc îld. do-], despre stati, stoĭati, a sta. vezi dostoĭanie). Vechĭ. verb reflexiv:ednic. Azĭ. Capabil, apt. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTÓINIC: DESTÓINIC destoiniccă (destoinicci, destoinicce) Care merită (ceva); verb reflexiv:ednic (de ceva); demn. /<sl. dostoïniku Forme diferite ale cuvantului destoinic: destoiniccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destoinic: destóinic adjectiv masculin(silabe -stoi-), plural destóinici; forme singular destóinică, plural destóinice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destoinic: destóinic adjectiv masculin, plural destóinici; forme destóinică, plural destóinice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru destoinic: destoinic a. apt, capabil. [slava DOSTOĬNIKŬ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Destoinic: Destoinic ≠ nedestoinic Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESTOINIC' destocmidestoíDESTOIÁdestóinecDESTÓINICdestoinicéscdestoinicéștedestoinicíDESTOINICÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Destoinic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului destoinic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Destóinic, destoinică a [Atestat: TETRAEV. 1574, 4v / V: înv deasdestoinic, destoinicnec, disdestoinic, dosdestoinic / Plural: destoinicici, destoinicice / Etimologie: vsl достоин] 1 Demn de. Un inginer destoinic. DESTÓINIC destoiniccă destoinicci, destoinicce Care merită ceva; verb reflexiv:ednic de ceva; demn. |
GRAMATICA cuvântului Destoinic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului destoinic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Destoinic poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE destoinic? Vezi cuvântul destoinic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destoinic?[ des-to-i-nic ] Se pare că cuvântul destoinic are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Destoinic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cauzalitate inelară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
