 | as |
|
| Destitui [ des-ti-tu-i ] VEZI SINONIME PENTRU destitui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului destitui în mai multe dicționareDefinițiile pentru destitui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a destitui (forma la infinitiv) A destitui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTITUI: DESTITUÍ, destítui, verb IV. tranzitiv (Cu privire la persoane) A scoate, a îndepărta (drept pedeapsă) dintr-o funcție, dintr-un post. vezi concedia. La 18 martie 1574 sultanul Selim destituie pe Ion-vodă din domnia Moldovei. istorie R.P.R. 153. Noul minister găsise urgent de a destitui sau a strămuta o mare parte din impiegați. ALECSANDRI, T. I 371. [Împăratul Alexandru] zicea că voiește pacea, se arăta furios în contra agentului său Pini pentru încurajările ce da boierilor emigrați, făgăduind că-l va destitui. GHICA, S. 124. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destitui: destitui verb tranzitiv: [Atestat: NEGULICI / V: destituiua, disdestitui / prezentul indicativ: destituiítui / Etimologie: franceza destituer, lat destituere] (C.i. oameni) A îndepărta disciplinar dintr-un post, dintr-o funcție Si: a concedia, a demite vezi (înv) a mazili1. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESTITUI: DESTITUÍ verb IV. trecut A îndepărta (pe cineva) dintr-un post, dintr-o funcție. [pronume -tu-i, p.i. destítui, 3,6 -ie. / < italiana destituire, latina destituere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTITUI: DESTITUÍ, destítui, verb IV. tranzitiv A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca. – Din limba franceza destituer, latina destituere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTITUI: DESTITUÍ, destítui, verb IV. tranzitiv A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca. – Din limba franceza destituer, latina destituere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destitui: destituí verb ( silabe -tu-i), industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu destítui, persoana a treia singular: el / ea și plural destítuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea destituiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destitui: destituí (a destitui) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu destítui, 3 destítuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea destituiá; conjunctiv prezent 3 să destítuie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESTITUI: DESTITUÍ verb trecut a îndepărta (pe cineva) dintr-o funcție; a demite. (< limba franceza destituer, latina destituere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTITUI: DESTITUI verb a demite, a îndepărta, a scoate, (învechit și fam.) a mazili. (L-a destitui din funcție.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESTITUI' destinzătúrădesțiplínădestituádestituábilDESTITUÍdestituíbilDESTITUÍREdestituítdestituitor |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESTITUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului destitui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Destitui verb tranzitiv: [Atestat: NEGULICI / V: destituiua, disdestitui / prezentul indicativ: destituiítui / Etimologie: franceza destituer, lat destituere] C. Destituí a destitui verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu destítui, 3 destítuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea destituiá; conjunctiv prezent 3 să destítuie. L-a destitui din funcție. L-a destitui din funcție. |
GRAMATICA cuvântului DESTITUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului destitui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESTITUI poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE destitui? Vezi cuvântul destitui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destitui?[ des-ti-tu-i ] Se pare că cuvântul destitui are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESTITUI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și face păcate cu cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul destitui se conjugă: ei ele destítuie
