 | as |
|
| Destin [ des-tin ] VEZI SINONIME PENTRU destin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului destin în mai multe dicționareDefinițiile pentru destin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destin: destín sn [Atestat: CALENDARIU (1794), 31/26 / V: destine / Plural: destine, și (înv) destinuri / Etimologie: franceza destin] 1 Forță sau voință supranaturală care ar hotărî, în mod fatal și implacabil, tot ce se petrece în viața omului Si: fatalitate. 2 Ceea ce se crede că ar fi sortit cuiva (în bine sau în rău) Si: menire, noroc, predestinare, ursită, zodie, (rar) predestinație, (îpp) striște, (pop) dată, destinată, făcut, noroceală, orândă, rânduială, scrisă2, soroc, stea, (îrg) sorocire, (înv) preursire, preursită, ursitoare, (grî) ursă, urseală, (îvr) prodată. 3 Împrejurare, condiție de viață etc. sau concurs de împrejurări în care se află sau se va afla o persoană sau o comunitate la un moment dat Si: situație, stare. 4 Curs al evenimentelor (importante) din viața (sau dintr-o parte a vieții) unei persoane Si: soartă, sortire, (înv) destinată, destinație. 5 Viață. 6 Persoană care are un anumit destin (2). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTIN: DESTÍN, destine, substantiv neutru 1. Soartă, viitor. Eu s-ar fi cuvenit să am alt destin. SADOVEANU, P. M. 186. Are el dreptul să-i zdrobească viața, legînd-o de destinul lui atît de puțin asigurat? REBREANU, R. I 248. Mari puteri acum iau parte la destinul ce ne-așteaptă. ALEXANDRESCU, P. 166. • (Poetic) Sute de oameni, sute de destine, fierb ca într-un imens cazan înăuntrul acestor munți vulcanici. BOGZA, C. O. 184. 2. (În concepțiile mistice) Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște tot ce se petrece în viață; fatalitate. Să lupți cu moartea și cu destinul e să aștepți, cum am așteptat eu, șase ani. CAMIL PETRESCU, T. I 113. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTIN: DESTIN substantiv fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie, (rar) predeterminație, (învechit și popular) striște, (popular) dată, făcut, noroceală, norocire, orîndă, parte, rînduială, scrisă, soroc, (învechit și regional) sorocire, (regional) ursă, urseală, (învechit) predestinație, preursire, preursită, triște, ursitoare, (grecism învechit) proorizmos, (figurat) stea. (Așa i-a fost destin.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru destin: *2) destín și -éz, a -á vezi trecut (în franceză destiner, italiana destinare, despre latina déstino, -áre. vezi obstinez). Fixez (hotărăsc) destinu, ursesc: a te destina uneĭ cariere, a fi destinat să morĭ pentru țară. Rezervez: cuĭ destinezĭ aceste recompense? Adresez, trimet: a destina o marfă pentru Italia. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTIN: DESTÍN destine n. 1) Forță supranaturală care determină în mod irevocabil cursul evenimentelor; fatalitate; ursită; soartă. 2) Ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de voința unui om și care compun viața lui. /<fr. destin Forme diferite ale cuvantului destin: destine Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTIN: DESTÍN, destine, substantiv neutru 1. Soartă, viitor. 2. Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate. – Din limba franceza destin. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTIN: DESTÍN, destine, substantiv neutru 1. Soartă, viitor. 2. Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate. – Din limba franceza destin. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru destin: *1) destín n., plural e și urĭ (în franceză destin, despre destiner, a destina; italiana destino). Soartă, ursită, noroc saŭ nefericire ca însoțește vĭața omuluĭ: așa ĭ-a fost destinu, destin fericit. vezi fatalitate, menire. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESTIN: DESTÍN substantiv neutru Soartă, viitor. ♦ Forță sau voință supranaturală despre care misticii cred că hotărăște tot ceea ce se petrece în viață; fatalitate. [plural -ne, -nuri. / < limba franceza destin, italiana destino]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESTIN: DESTÍN substantiv neutru 1. forță supranaturală care ar hotărî dinainte tot ceea ce se petrece în viața omului; 2. soartă, viitor; fatalitate. (< limba franceza destin) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru destin: destin n. 1. înlănțuire necesară a lucrurilor omenești; 2. mitologie divinitate oarbă care regula soarta oamenilor; 3. soarta fiecăruia. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destin: destín substantiv neutru, plural destíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destin: destín substantiv neutru, plural destíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESTIN' destilatóriudestileríedestilézdestimptDESTÍNDESTINÁDESTINÁREDESTINÁTdestinátă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESTIN Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului destin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Destín sn [Atestat: CALENDARIU 1794, 31/26 / V: destine / Plural: destine, și înv destinuri / Etimologie: franceza destin] 1 Forță sau voință supranaturală care ar hotărî, în mod fatal și implacabil, tot ce se petrece în viața omului Si: fatalitate. Așa i-a fost destin. DESTÍN destine n. |
GRAMATICA cuvântului DESTIN? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului destin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESTIN poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE destin? Vezi cuvântul destin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destin?[ des-tin ] Se pare că cuvântul destin are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESTIN |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Funie de ceapă sau de usturoi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul destin are forma: destíne
