 | as |
|
| Deştept [ deş-tept ] VEZI SINONIME PENTRU deştept PE ESINONIME.COM definiția cuvântului destept în mai multe dicționareDefinițiile pentru destept din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȘTEPT: DEȘTÉPT, -EÁPTĂ, deștepți, -te, adjectiv 1. (Despre oameni, prin extensie despre minte, spirit etc.; în opoziție cu prost) Care înțelege, care prinde repede cu mintea ceea ce este esențial; ager la minte, inteligent, isteț. Traian ăsta e deștept foc... suspină filozoful. SADOVEANU, P. M. 19. La toată lumea plăcea, fiindcă era om deștept și blînd. CARAGIALE, P. 72. Era deștept băiatul, iscusit și numai spirt. ISPIRESCU, L. 192. Mintea-i este peste fire de deșteaptă și de înaltă. ȘEZ. I 103. ♦ Care exprimă inteligență. Cînele înțelegea că e vorba de el. Se oprise, negru și cu lustru ca păcura, și privea la stăpîni cu doi ochi așa de deștepți, parcă numai glasul îi lipsea. SADOVEANU, O. IV 17. ♦ (Uneori cu o nuanță peiorativă) Șiret, viclean, iscusit, rafinat. Eu sînt deștept, pe cîtă verb reflexiv:eme el e un pîrlit. PREDA, Î. 110. Între aceste personaje sînt și oameni deștepți, ca Tipătescu. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 232. 2. (În opoziție cu adormit) Trezit din somn, treaz. Se căzni să stea deștept toate nopțile pînă în zori. VISSARION, B. 12. N-aș putea spune tocmai hotărît dacă, în timp de verb reflexiv:o două ceasuri lungi, am stat deștept și am visat, sau dacă am dormit și am cugetat. HOGAȘ, M. N. 13. Un lucru numai te-aș ruga: mîine dimineață, cînd ăi pleca, dacă n-oi fi eu deștept, să lași ușa de la drum deschisă. CARAGIALE, P. 130. 3. figurat Trezit din letargie, dintr-o stare de amețeală; activ, viu. Treceau bărbați, treceau femei Și uruiau trăsuri pe stradă, Soldați treceau făcînd paradă – Și-atunci deștept privi la ei Și-și duse pumnii strîns pe tîmple: «Trei, doamne, și toți trei!». COȘBUC, P. I 102. Simțirile [vînătorului]... sînt în veci deștepte. ODOBESCU, S. III 17. Forme diferite ale cuvantului destept: -eÁptĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘTEPT: DEȘTEPT adjectiv 1. treaz, neadormit, (învechit) veget, vegheat. (Ești încă destept la ora asia?) 2. sculat, treaz. (Deși foarte dimineața, toți erau destept.) 3. ager, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemînatic, priceput, (popular) mintos, (învechit și regional) marghiol, pricopsit, (prin Transilvania) artut, (Moldova și Bucovina) hîtru, (Transilvania) ocoș, ștram, (învechit) scornaci, (figurat) dezghețat, sprinten, (familial figurat) breaz. (O minte destept.) 4. inteligent, spiritual, (învechit) spirituos. (O conversație destept.) 5. abil, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemînatic, meșter, priceput, (popular) mehenghi, (învechit și regional) pricopsit, (prin Transilvania) prinzaci, (învechit) meșteșugareț, practic, (familial figurat) breaz. (Om destept.) 6. chibzuit, cuminte, inteligent, înțelept. (O faptă destept.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deștept: deștépt, destepteáptă [Atestat: ABEȚEDAR, 332/19 / Plural: desteptpți, destepte / Etimologie: lat de-excitus] 1 a (Înv) Care nu doarme Si: treaz, sculat, (înv) veget, vegheat. 2 a (Înv; pex) Care se află în stare de veghe Si: (înv) deșteptat2 (7). 3 a (Înv; pex) Vigilent. 4 a (Înv) Trezit dintr-o stare de amorțeală. 5 a Care înțelege cu ușurință și exact ceea ce știe, aude, vede Si: (fig) dezghețat, inteligent, isteț, lucid, perspicace, (pop) mintos, sprinten. 6 a Evoluat din punct de vedere spiritual Si: cultivat. 7 a (Fam) Șiret. 8 sn (Dep; irn) Persoană care pretinde că este atotștiutor. 9 sn (Dep; irn; îe) A face pe desteptul A încerca cu orice preț și fără temei să demonstreze că este atotștiutor. Forme diferite ale cuvantului destept: destepteáptă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȘTEPT: DEȘTÉPT, DEȘTEÁPTĂ, deștepți, deștepte, adjectiv 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr-o stare de amorțeală. 2. (Adesea substantivat) Care înțelege cu ușurință și exact ceea ce citește, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (familial) Șiret, viclean, șmecher. – latina de-excitus. Forme diferite ale cuvantului destept: deȘteÁptĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘTEPT: DEȘTÉPT destepteáptă (desteptépți, desteptépte) 1) și substantival Care vădește deșteptăciune; cu capacități intelectuale deosebite; inteligent. 2) iron. Care se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase; hâtru; viclean; șiret; șmecher. 3) rar Care nu doarme; treaz. /<lat. deexcitus Forme diferite ale cuvantului destept: eáptă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȘTEPT: DEȘTÉPT, -EÁPTĂ, deștepți, -te, adjectiv 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr-o stare de amorțeală. 2. (Adesea substantivat) Care înțelege cu ușurință și exact ceea ce citește, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (familial) Șiret, viclean, șmecher. – De la deștepta. Forme diferite ale cuvantului destept: -eÁptĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Deștept: Deștept ≠ adormit, bleg, chiomb, mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, nerod, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, zevzec, nepriceput Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru deștept: deștept a. și adverb 1. trezit din somn: visează deștept; 2. figurat ager la minte, inteligent: e prea deștept. [Abstras din deștepta]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru deștept: deștept, -eaptă, deștepți, -te substantiv masculin, sf., adjectiv (iron., peiorativ) prost, nerod. Forme diferite ale cuvantului destept: -eaptă Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deștept: deștépt adjectiv masculin, plural deștépți; forme singular deșteáptă, plural deștépte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deștept: deștépt adjectiv masculin, plural deștépți; forme deșteáptă, plural deștépte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESTEPT' desțelinizadeștendéntdestenguíDESȚEPENÍDEȘTÉPTDEȘTEPTÁDEȘTEPTĂCIÚNEDEȘTEPTÁREDEȘTEPTÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deștept Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deștept dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ești încă deștept la ora asia? 2. Deși foarte dimineața, toți erau deștept. O minte deștept. O conversație deștept. Om deștept. O faptă deștept. Deștépt, deștepteáptă [Atestat: ABEȚEDAR, 332/19 / Plural: deșteptpți, deștepte / Etimologie: lat de-excitus] 1 a Înv Care nu doarme Si: treaz, sculat, înv veget, vegheat. 9 sn Dep; irn; îe A face pe deșteptul A încerca cu orice preț și fără temei să demonstreze că este atotștiutor. DEȘTÉPT deștepteáptă deșteptépți, deșteptépte 1 și substantival Care vădește deșteptăciune; cu capacități intelectuale deosebite; inteligent. |
GRAMATICA cuvântului deștept? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deștept. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deștept poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE deştept? Vezi cuvântul deştept desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deştept?[ deş-tept ] Se pare că cuvântul deştept are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deștept |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi bun ca pâinea cea caldă sau bună?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
