 | as |
|
| Desprindere [ des-prin-de-re ] VEZI SINONIME PENTRU desprindere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului desprindere în mai multe dicționareDefinițiile pentru desprindere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desprindere: despríndere substantiv feminin [Atestat: HELIADE, PARALELISM, I, 76 / Plural: desprindereri / Etimologie: desprinde] 1 Desfacere a mâinilor de pe un obiect strâns cu putere Si: desprins1 (1). 2 (Fig) Înțelegere a esențialului dintr-o mulțime de detalii nesemnificative Si: desprins1 (2). 3 (Fig) Distingere cu privirea a detaliului important Si: desprins1 (3). 4 Încetare de a mai fixa cu ochii un anumit obiectiv Si: desprins1 (4). 5 Desfacere dintr-o legătură Si: desprins1 (5). 6 Desfacere a părului dintr-o pieptănătură strânsă Si: desprins1 (6). 7 Deshămare a animalelor de tracțiune Si: desprins1 (7). 8 Dejugare a boilor Si: desprins1 (8). 9-10 Despărțire de cursul principal (al unei ape sau) al unui drum Si: desprins1 (9-10). 11 Desfacere a unui obiect din locul unde a fost fixat Si: desprins1 (11). 12 Punere în mișcare a unei ambarcații, îndepărtând-o de mal Si: desprins1 (12). 13 Dezlipire. 14 (Îs) desprindere de retină Dezlipire de retină. 15 Detașare a unor obiecte dintr-un tot Si: desprins1 (14). 16-18 Despărțire (cu greu) (de ceva sau) de cineva foarte apropiat Si: desprins1 (15-17). 19 Ieșire în evidență din masa altor elemente Si: desprins1 (18). 20 (Rar) Depășire a celor din jur prin anumite însușiri Si: desprins1 (19). 21 (Spt) Distanțare netă înaintea celorlalți într-o întrecere Si: desprins1 (20). 22 (Fig) Evidențiere a ceva drept consecință logică a unor date Si: desprins1 (21). 23 (Teh) Trecere a unei mașini electrice într-un regim de funcționare instabilă, ca urmare a depășirii unor valori critice ale parametrilor Si: decroșare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPRINDERE: DESPRINDERE s. 1. detașare, izolare, separare, separație. (desprindere lui de grup.) 2. desfacere, detașare, dezlipire. (desprindere a ceva din locul unde se afla lipit.) 3. desfacere, scoatere. (desprindere unei scînduri de la gard.) 4. desfacere, eliberare, liberare, scăpare, (învechit și popular) slobozire. (desprindere cuiva din strînsoare.) 5. dislocare. (desprindere unei bucăți de stîncă.) 6. (tehnic) decroșare. (desprindere unei mașini electrice.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESPRINDERE: DESPRÍNDERE, desprinderi, substantiv feminin Faptul de a (se) desprinde; desfacere, dezlipire, detașare. Frămîntările din sînul partidului social-democrat... au culminat cu desprinderea aripei stîngi și organizarea ei ca partid marxist-leninist. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 9/5. [Arta bizantină] redă numai desprinderea și fuga de lume. CAMIL PETRESCU, T. I 35. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESPRINDERE: DESPRÍNDERE, desprinderi, substantiv feminin Acțiunea de a (se) desprinde și rezultatul ei; desfacere, dezlipire, detașare. – vezi desprinde. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESPRINDERE: DESPRÍNDERE, desprinderi, substantiv feminin Acțiunea de a (se) desprinde și rezultatul ei; desfacere, dezlipire, detașare. – vezi desprinde. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desprindere: despríndere substantiv feminin, genitiv dativ articulat desprínderii; plural desprínderi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desprindere: despríndere substantiv feminin, genitiv dativ articulat desprínderii; plural desprínderi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESPRINDERE' desprimeverádesprimeveráredesprimeverátDESPRÍNDEDESPRÍNDEREDESPRÍNSdespriponéscDESPRIPONÍDESPRIPONÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL desprindere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului desprindere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Despríndere substantiv feminin [Atestat: HELIADE, PARALELISM, I, 76 / Plural: desprindereri / Etimologie: desprinde] 1 Desfacere a mâinilor de pe un obiect strâns cu putere Si: desprins1 1. 14 Îs desprindere de retină Dezlipire de retină. Desprindere lui de grup. Desprindere a ceva din locul unde se afla lipit. Desprindere unei scînduri de la gard. Desprindere cuiva din strînsoare. Desprindere unei bucăți de stîncă. Desprindere unei mașini electrice. Desprindere unei mașini electrice. |
GRAMATICA cuvântului desprindere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului desprindere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul desprindere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE desprindere? Vezi cuvântul desprindere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul desprindere?[ des-prin-de-re ] Se pare că cuvântul desprindere are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL desprindere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Măduva spinării?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul desprindere are forma: desprínderi
