 | as |
|
| Despot [ des-pot ] VEZI SINONIME PENTRU despot PE ESINONIME.COM definiția cuvântului despot voda în mai multe dicționareDefinițiile pentru despot voda din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESPÓT: DESPÓT, despoți, substantiv masculin 1. (În antichitate și în orînduirea feudală; în special în Orient) Conducător (al unei țări, al unei regiuni, al unei cetăți) cu puteri absolute, care guvernează neîngrădit de legi, după bunul său plac; tiran, dictator. Dar tu, tu trebuie să înțelegi că nu puteam să mă înjosesc pînă într-atît încît să cer iertare acelui despot, care semnase cu lașitate porunca pentru condamnarea noastră. CAMIL PETRESCU, B. 45. Ați poleit săcurea, călăi, și iată totul. Dar ea e tot săcure, și tot despot, despotul! MACEDONSKI, O. II 148. Dar aș verb reflexiv:ea să văd ziua pămîntului vestită, Să răsuflu un aer mai slobod, mai curat, Să pierz ideea tristă, de veacuri întărită, Că lumea moștenire despoților s-a dativ ALEXANDRESCU, P. 80. • figurat Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt! Șoimul se rotește-n vînt Și spre ei s-aruncă. Ei poeți sînt ai cîmpiei, Șoimul este-al lor despot. COȘBUC, P. I 264. ♦ figurat Persoană care în acțiunile sale nu ține seamă de alții, care verb reflexiv:ea să-și impună voința celor din jurul lui sau celor care depind de el. 2. (În imperiul bizantin) Guvernator autonom al unei provincii, al unui ținut. – Accentuat și: déspot. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESPÓT: DESPÓT, despoți, substantiv masculin 1. (În antichitate și în evul mediu) Conducător cu puteri discreționare; tiran. ♦ figurat Persoană excesiv de autoritară, care, în acțiunile sale, nu ține seama de alții, care verb reflexiv:ea să-și impună cu orice preț voința. 2. (În Imperiul Bizantin) Guvernator autonom al unei provincii, al unui ținut. [accentuat și: déspot] – Din limba neogreacă despótis, limba franceza despote. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESPOT: DÉSPOT, despoți, substantiv masculin 1. (În Antichitate și în Evul Mediu) Conducător cu puteri discreționare; tiran. ♦ figurat Om excesiv de autoritar, care, în acțiunile sale, nu ține seama de alții, care verb reflexiv:ea să-și impună cu orice preț voința. 2. (În Imperiul Bizantin) Guvernator autonom al unei provincii, al unui ținut. [accentuat și: despót] – Din limba neogreacă despótis, limba franceza despote. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru despot: déspot, despotă substantiv masculin și feminin [Atestat: M. COSTIN, O. 281 / A și: despotpót / V: (înv) disdespot / Plural: despotoți, despote / Etimologie: franceza despote, ngr δεσπότης] 1 (Ant) Conducător cu puteri discreționare Si: tiran. 2-3 (Fig) Persoană excesiv de autoritară, (care nu ține seama de alții sau) care verb reflexiv:ea să-și impună cu orice preț voința. 4 (În Imperiul Bizantin) Guvernator autonom al unei provincii. Forme diferite ale cuvantului despot: despotă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESPÓT: DESPÓT substantiv masculin 1. (istorie) Suveran cu puteri absolute, care guverna arbitrar, după bunul său plac, neîngrădit de nici o lege; tiran. ♦ (figurat) Om tiranic, excesiv de autoritar cu ceilalți. 2. Guvernator autonom al unei provincii din Imperiul bizantin. [conform limba neogreacă despotis, limba franceza despote, greacă despotes – stăpân]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru despot: déspot (-ți), substantiv masculin – Tiran. – Mr. dispot. limba neogreacă δεσπότης (secolul XVI), și modern mai ales la formele derivat, din limba franceza despote. – derivat despotic, adjectiv; despotie, substantiv feminin (învechit, regim al unui despot); despotism, substantiv neutru, învechit, despotismos (secolul XVIII; conform Gáldi 169). Forme diferite ale cuvantului despot: despot-ți Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPÓT: DESPÓT despotți m. 1) Suveran care guvernează în mod absolut și arbitrar; tiran; potentat; dictator. 2) figurat Persoană care exercită o autoritate tiranică; tiran; satrap; dictator. [accentuat și déspot] /<ngr. despotis, limba franceza despote Forme diferite ale cuvantului despot: despotți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru despot: *despót m. (vgr. despótes). Suveran arbitrar, tiran. figurat Cel care verb reflexiv:ea să conducă arbitrar. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPOT: DESPOT substantiv satrap, tiran. (E un adevărat despot.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru despot: !déspot substantiv masculin, plural déspoți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESPOT VODA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESPÓT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului despot dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Déspot, despÓtă substantiv masculin și feminin [Atestat: M. 281 / A și: despÓtpót / V: înv disdespÓt / Plural: despÓtoți, despÓte / Etimologie: franceza despote, ngr δεσπότης] 1 Ant Conducător cu puteri discreționare Si: tiran. DESPÓT despÓtți m. E un adevărat despÓt. |
GRAMATICA cuvântului DESPÓT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului despot. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESPÓT poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE despot? Vezi cuvântul despot desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul despot?[ des-pot ] Se pare că cuvântul despot are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESPÓT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a i se înfunda cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul despot are forma: déspoți
