eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție despleti


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Despleti [ des-ple-ti ]
VEZI SINONIME PENTRU despleti PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului despleti în mai multe dicționare

Definițiile pentru despleti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a despleti
Verbul: a despleti (forma la infinitiv)
A despleti conjugat la timpul prezent:
  • eu despletesc
  • tu despletești
  • el ea despletește
  • noi despletim
  • voi despletiți
  • ei ele despletesc
VEZI VERBUL a despleti CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESPLETI:
DESPLETÍ, despletesc, verb IV. tranzitiv (Cu privire la ceva care este împletit: frînghie, bici, mai ales părul împletit, cosițele) A desface din împletitură. Despletește frînghia. ▭ S-o fi văzut despletindu-și bogatul păr ca mierea arsă. M.

I. CARAGIALE, C. 73. Se întreabă trist izvorul: «Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul?» EMINESCU, O. I 122.
       • figurat Noaptea își despletea șuvițele de neguri pînă ce luna plină, portocalie, își arăta fața prin zdrențele norilor poleiți. BART, E. 316.
       • (Complementul indică persoana căreia i se despletește părul) Vîntul... merge la copile ce culeg laur de in Și rîzînd le despletește. ALECSANDRI, P. A. 132.
       • reflexiv (Subiectul este persoana care-și despletește părul) Fata a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde. GALACTION, O. I 325.
       • figurat Para focului, înaltă, se despletea în plete roșii. CAMILAR, N. I 91.
♦ reflexiv figurat (Despre rîuri și pîraie) A se răsfira. Din culmi gîlgîiau apele despletindu-se în adînc. CAMILAR, N. I 55.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

despleti
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru despleti:
despletí [Atestat: LB / V: (îvr) despletiectí, (rar) disdespleti / prezentul indicativ: despletitésc / Etimologie: des- + (îm)pleti] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (C. e părul împletit) A (se) desface din împletitură. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (Pex; c. e părul) A (se) răsfira. 5 (C.i. o persoană) A-i răvăși cuiva părul. 6 (Pex) A desface fire de ață, lână etc. împletite.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DESPLETI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESPLETI:
DESPLETÍ, despletesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A (se) desface din împletitură; a (se) deșira.
♦ reflexiv și tranzitiv A(-și) desface cosițele.
♦ reflexiv figurat (Despre râuri, pâraie) A se răsfira.

– prefix des- + [îm]pleti.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DESPLETI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESPLETI:
DESPLETÍ, despletesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A (se) desface din împletitură; a (se) deșira.
♦ reflexiv și tranzitiv A(-și) desface cosițele.
♦ reflexiv figurat (Despre râuri, pâraie) A se răsfira.

– Des1- + [îm]pleti.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

despleti
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru despleti:
despletí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despletésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despleteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural despleteáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

despleti
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru despleti:
despletí (a despleti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despletésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despleteá; conjunctiv prezent 3 să despleteáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

DESPLETI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPLETI:
DESPLETI verb a desface. (Își despleti cozile.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DESPLETI'
desplectídesplectíredesplectítdespletéscDESPLETÍDESPLETÍREDESPLETÍTdesplî́ntDESPODOBÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESPLETI
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului despleti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Despletí [Atestat: LB / V: îvr despletiectí, rar disdespleti / prezentul indicativ: despletitésc / Etimologie: des- + împleti] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: C.
Despletí a despleti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despletésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despleteá; conjunctiv prezent 3 să despleteáscă.
Își despleti cozile.
Își despleti cozile.

GRAMATICA cuvântului DESPLETI?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului despleti.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESPLETI poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE despleti?
    Vezi cuvântul despleti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul despleti?
    [ des-ple-ti ]
    Se pare că cuvântul despleti are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESPLETI

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Va fi cum va da sau va vrea dumnezeu?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a șugui; a glumi
    raporturi juridice cu conținut economic
    va fi cum s-o întâmpla, la întâmplare, potrivit destinului
    fără chibzuială, orbește
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app