 | as |
|
| Despica [ des-pi-ca ] VEZI SINONIME PENTRU despica PE ESINONIME.COM definiția cuvântului despica în mai multe dicționareDefinițiile pentru despica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a despica (forma la infinitiv) A despica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESPICA: DESPICÁ, despíc, verb I. 1. tranzitiv (Uneori determinat prin «în două»; cu privire la un obiect, mai ales un lemn, o parte a corpului etc.) A crăpa, a tăia, a sparge de-a lungul, desfăcînd în două sau în mai multe bucăți. vezi spinteca. Parcă i-a despicat cineva țeasta în două. CAMIL PETRESCU, U. N. 429. Mîinile subțiri și aspre despicau anevoios așchiile. C. PETRESCU, S. 31. Iară Dragoș s-aținea, Și cel zimbru cum venea, Ghioaga-n frunte-i arunca, Fruntea-n două-i despica! ALECSANDRI, P. II 94. • figurat Cuvintele, lame albe, despică aerul. Prin glasul unuia vorbesc toți, Cei de ieri, de azi, de totdeauna. DRAGOMIR, P. 9. Vezi cel pîrîu care o despică [valea] în lung? NEGRUZZI, S. I 195. • Expresia: A despica părul (firul sau firul de păr) în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, a împinge prea departe analiza unei probleme (adesea fără rezultat pozitiv). • absolut Strigătul nostru adînc, unit, pătimaș, Să fie car de asalt. Să fie dur. Să despice, să taie, Cum despică și taie un diamant, Și să unească. BANUȘ, B. 110. ♦ figurat A frînge, a sfîșia (sufletul, inima). Vioara lui despica inima. GALACTION, O. I 74. • reflexiv Inima-i în două n-a verb reflexiv:ut să se despice. MACEDONSKI, O. I 261. Frageda inimioară se despică de durere. CONACHI, P. 109. Paler despicase surcelele de cu verb reflexiv:eme, ca să aibă cu ce face focul cînd s-o scula, în zori. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 229. 2. tranzitiv A produce o crăpătură (lungă și îngustă) în ceva; a deschide. Stanuri negre și trunchiete despicau pe ici pe colo negurile. EMINESCU, N. 49. Stoian... făcea el ce făcea Pe Păun că-l aducea Și-n pămînt că mi-l izbea. Cît pămîntul despica, Pînîn brîu că mi-l băga. ALECSANDRI, P. P. 100. • figurat Aruncă în sus [buzduganul] de despică bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. ♦ reflexiv A se crăpa. Și se făcea că porți de-aramă, Bâtrîne, gem și se despică. BANUȘ, B. 112. Un vînt subțire se ridică, Albastra mare se despică. MACEDONSKI, O. I 59. Pe cînd ei beau și se veseleau... o dată se despică zidul și se ivi o umbră. ISPIRESCU, L. 143. (figurat) Despică-te, apus și răsărit, miazănoapte și miazăzi, și trimite adevărul mărturie! DAVIDOGLU, O. 120. ♦ reflexiv (Popular, despre frunze) A crăpa, a se rupe. Frunzuță, despică-te, Vino, mîndră-mpacă-te! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 256. Și de doru-i și de jale Să despică frunza-n vale. ALECSANDRI, P. P. 378. ♦ (Despre plug) A brăzda. Plugul despică ogorul. ▭ Uite, mergem să arăm, Țelina să despicăm, Că avem să semănăm. Voi aveți să ne urmați Și-nsutit să secerați. ANT. literar popular I 552. ♦ (Neobișnuit) A despărți, a separa, a desface. Își regăsi puterea să despice în lături inelele cosiței și sări afară la lumină. GALACTION, O. I 191. 3. tranzitiv A străbate (văzduhul, o mulțime compactă etc.). Se urca pe parapet... făcea un salt în sus și cădea în apă – toată un arc, despicînd văzduhul. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 41. Comăneșteanu zări de departe statura lui Milescu ce despica ceața, cu sabia în mînă. despre ZAMFIRESCU, R. 261. • figurat Multă verb reflexiv:eme glasul limpede despică sara plină de miresme. SADOVEANU, O. I 107. Numai Prutul despica liniștea cu mersul lui grăbit. DUNĂREANU, CH. 182. 4. tranzitiv figurat A pătrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; prin extensie a expune amănunțit. Ascultam, mic la picioarele Fanei, strîns în mine cu un sentiment nelămurit de spaimă și de apărare zadarnică, incapabil cîteva momente să despic cuvintele și să le lămuresc. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 323. Dezmeticindu-se parcă, începură să-și despice pățaniile și să le cîntărească. REBREANU, R. I 273. 5. reflexiv A se desface în bucăți, a se fărîmița, a se destrăma. Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind de-asupra luncii, printre ramuri se despică. ALECSANDRI, O. 187. Dai de piatră, Nu se strică; Dai de apă, Se despică (Hîrtia). GOROVEI, C. 185. • (Poetic) Bolțile [cerului] se rupeau, jumalțul lor albastru se despica. EMINESCU, N. 70. 6. reflexiv (Despre muguri) A plesni, a se deschide. Mugurul liliacului se despică și-nverzește subt aburoasele sărutări ale soarelui. ODOBESCU, S. III 77. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru despica: despicá [Atestat: PSALT. (1651), 261r/10 / V: (îrg) disdespica, (reg) deșpdespica / prezentul indicativ: despicapíc / Etimologie: moștenit din latinescul *despicare] 1-2 verb tranzitiv: (C.i. obiecte dure) A desface în două sau mai multe bucăți, de-a lungul (sau, rar, de-a latul), cu ajutorul unui obiect ascuțit, dur Si: a crăpa, a sparge, a tăia. 3 verb tranzitiv: (Îe) A despica firul în patru A cerceta ceva cu minuțiozitate exagerată. 4 verb tranzitiv: (Fig) A fi chinuit de o durere insuportabilă. 5 verb reflexiv: A se sparge în bucăți, ca și cum ar fi fost despicat (1). 6-7 verb tranzitiv: (Rar; c.i. îmbrăcăminte) A (se) sfâșia de-a lungul. 8 verb tranzitiv: (Asr; c.i. trupuri, carne) A spinteca printr-o tăietură lungă și adâncă Si: (înv) a despinteca (1). 9 verb reflexiv: (despre pământ) A forma o falie adâncă. 10 verb reflexiv: (Înv; îe) A se despica de ziuă A se ivi zorile. 11 verb tranzitiv: (Îvr; despre ape) A face să se despartă în două, lăsând la mijloc uscatul. 12 verb tranzitiv: (Rar; c.i. părți simetrice ale unui tot) A desface. 13 verb reflexiv: (Pop; despre muguri, boboci) A se deschide și a începe să înflorească. 14 verb tranzitiv: (Înv; c.i. terenuri) A delimita în loturi. 15 verb tranzitiv: (Îvr; c.i. atomi) A descompune în particule mai mici. 16 verb reflexiv: (Îvr; despre arbori) A se ramifica. 17 verb tranzitiv: A învinge rezistența aerului sau a apei și a înainta rapid. 18 verb tranzitiv: (Fig) A pătrunde cu mintea dincolo de aparențe. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESPICA: DESPICÁ, despíc, verb I. 1. tranzitiv A tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăți. • Expresia: A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuțiozitate exagerată. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) frânge, a (se) sfâșia. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) crăpa, a (se) spinteca (pe o anumită porțiune). ♦ reflexiv (Despre muguri) A plesni, a se deschide. ♦ tranzitiv (Rar) A despărți, a separa. 3. tranzitiv A străbate de-a curmezișul (văzduhul, o mulțime compactă etc.). 4. tranzitiv figurat A pătrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; prin extensie a expune amănunțit. – latina *despicare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESPICA: DESPICÁ, despíc, verb I. 1. tranzitiv A tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăți. • Expresia: A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuțiozitate exagerată. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) frânge, a (se) sfâșia. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) crăpa, a (se) spinteca (pe o anumită porțiune). ♦ reflexiv (Despre muguri) A plesni, a se deschide. ♦ tranzitiv (Rar) A despărți, a separa. 3. tranzitiv A străbate de-a curmezișul (văzduhul, o mulțime compactă etc.). 4. tranzitiv figurat A pătrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; prin extensie a expune amănunțit. – latina *despicare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPICA: DESPICA verb 1. a crăpa, a sparge, a spinteca, a tăia, (regional) a sfărîma. (A despica lemne pentru foc.) 2. a spinteca. (I-a despica pîntecele.) 3. a (se) spinteca, a (se) tăia. (Plugul despica brazde adînci.) 4. a se crăpa, a se deschide. (S-a despica pămîntul.) 5. a crăpa, a se deschide, a se desface, a plesni. (Se despica mugurii, bobocii.) 6. a străbate. (O pasăre despica văzduhul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru despica: despicá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu despíc, persoana a treia singular: el / ea și plural despícă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru despica: despicá (a despica) verb, indicativ prezent 3 despícă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșpica: deșpicá v vezi despica Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESPICA' despetrificádespetrificáredespetrificátdespícDESPICÁDESPICÁREDESPICÁTdespicățéldespicător |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deșpica Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deșpica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1651, 261r/10 / V: îrg disdeșpica, reg deșpdeșpica / prezentul indicativ: deșpicapíc / Etimologie: moștenit din latinescul *despicare] 1-2 verb tranzitiv: C. 3 verb tranzitiv: Îe A deșpica firul în patru A cerceta ceva cu minuțiozitate exagerată. 10 verb reflexiv: Înv; îe A se deșpica de ziuă A se ivi zorile. A deșpica lemne pentru foc. I-a deșpica pîntecele. Plugul deșpica brazde adînci. S-a deșpica pămîntul. Se deșpica mugurii, bobocii. O pasăre deșpica văzduhul. A deșpica lemne pentru foc. Despicá a deșpica verb, indicativ prezent 3 despícă. |
GRAMATICA cuvântului deșpica? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deșpica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deșpica poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE despica? Vezi cuvântul despica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul despica?[ des-pi-ca ] Se pare că cuvântul despica are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL deșpica Inţelegi mai uşor cuvântul deșpica dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A despica părul firul sau firul de păr în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, a împinge prea departe analiza unei probleme adesea fără rezultat pozitiv A despica părul sau firul în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuțiozitate exagerată A despica părul sau firul în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuțiozitate exagerată |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deșpica |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Plante industriale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul despica se conjugă: ei ele despícă
