 | as |
|
| Desinenţă [ de-si-nen-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU desinenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului desinenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru desinenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DESINENȚĂ: DESINÉNȚĂ substantiv feminin (conform limba franceza désinence, latina t. desinentia): element morfologic, alcătuit dintr-un sunet sau dintr-un grup de sunete, care se adaugă, în limbile flexionare, la tema unui cuvânt, pentru a exprima numărul și cazul (la adjectiv), numărul și persoana (la verb). În latină se putea marca și diateza verbelor (-tur din laudatur desemna persoana a III-a singular a diatezei pasive). Pentru limba română, de exemplu, ultimul -e din forma fete reprezintă atât desinența de nominativ-acuzativ, cât și desinența de genitiv-dativ singular a substantivului fată; -i din forma codri reprezintă desinența de plural a substantivului codru; -ă din forma neagră reprezintă desinența de feminin singular a adjectivului, iar -e din forma negre atât desinența de feminin singular la genitiv-dativ, cât și desinența de feminin plural a adjectivului neagră; -i din forma cânți reprezintă desinența de persoana a II-a singular a indicativului prezent a verbului a cânta, în timp ce -ă din forma cântă atât desinența de persoana a III-a singular a indicativului prezent, cât și desinența de persoana a III-a singular a perfectului simplu de la același verb etc. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desinență: desinénță substantiv feminin [Atestat: I. GOLESCU, C. / V: dezidesinenta, (înv) desinentația, desinentanínță / Plural: desinentațe / Etimologie: franceza désinence, lat desinentia] (Grm) 1 Element morfologic care se adaugă după tema sau rădăcina unui cuvânt pentru a arăta numărul și cazul la substantive, genul, numărul și cazul la adjective, persoana (și numărul) la verbe. 2 (Pex) Terminație a unui cuvânt. modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESINENȚĂ: DESINÉNȚĂ, desinențe, substantiv feminin (gramatică) Element morfologic care se adaugă în limbile flexionare la tema unui verb pentru a arăta persoanele, și la tema unui substantiv sau adjectiv pentru a arăta cazurile. Folosindu-se prepozițiile în locul desinențelor cazuale, rolul prepozițiilor și numărul lor crește. GRAUR, forme L. 181. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESINENȚĂ: DESINÉNȚĂ substantiv feminin Element morfologic care se adaugă în limbile flexionare la tema unui cuvânt pentru a arăta persoanele (la verbe) și cazurile (la substantive, adjective etc.). [Variante dezinență substantiv feminin / conform limba franceza désinence, latina t. desinentia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESINENȚĂ: DESINÉNȚĂ, desinențe, substantiv feminin Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv și genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (și diateza). – Din limba franceza désinence. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESINENȚĂ: DESINÉNȚĂ, desinențe, substantiv feminin Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv și genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (și diateza). – Din limba franceza désinence. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESINENȚĂ: DESINÉNȚĂ substantiv feminin element gramatical care se adaugă la sfârșitul unui cuvânt pentru a constitui o formă de conjugare (la verb) sau declinare (la substantiv, adjectiv). (< limba franceza désinence) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DESINENȚĂ: DESINÉNȚĂ desinentae forme lingvistică Element morfologic variabil, care se adaugă la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima formele unei paradigme flexionare; terminație. /<fr. désinence Forme diferite ale cuvantului desinenta: desinentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru desinență: *desinénță forme, plural e (latina desinentia). gramatică Terminațiune. – Și dez- (după limba franceza désinence). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desinență: desinénță substantiv feminin, genitiv dativ articulatdesinénței; plural desinénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desinență: desinénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat desinénței; plural desinénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESINENȚĂ: DESINENȚĂ substantiv (gramatică) (rar) terminație. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESINENTA' DESINÁDESINÁPSĂDESINCRONIZÁdesincronizáreDESINÉNȚĂDESINENȚIÁLdesinínțăDÉSINITdesintiríe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESINENȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului desinenţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / V: dezidesinenȚĂ, înv desinenȚĂția, desinenȚĂnínță / Plural: desinenȚĂțe / Etimologie: franceza désinence, lat desinentia] Grm 1 Element morfologic care se adaugă după tema sau rădăcina unui cuvânt pentru a arăta numărul și cazul la substantive, genul, numărul și cazul la adjective, persoana și numărul la verbe. DESINÉNȚĂ desinenȚĂe forme lingvistică Element morfologic variabil, care se adaugă la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima formele unei paradigme flexionare; terminație. |
GRAMATICA cuvântului DESINENȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului desinenţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESINENȚĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE desinenţă? Vezi cuvântul desinenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul desinenţă?[ de-si-nen-ţă ] Se pare că cuvântul desinenţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESINENȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Galben de cadmiu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul desinență are forma: desinénțe
