 | as |
|
| Desfiinţa [ des-fi-in-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU desfiinţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului desfiinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru desfiinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a desființa (forma la infinitiv) A desființa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESFIINȚA: DESFIINȚA verb 1. (juridic) a abroga, a anula, a infirma, a invalida, a suprima, (popular) a strica, (învechit) a surpa. (desfiinta o lege, un act normativ.) 2. (juridic) a aboli, a suprima, (popular) a șterge. (Sclavia a fost desfiinta.) 3. a anula, (figurat) a ridica. (A desfiinta orice restricție de circulație.) 4. a suprima. (A desfiinta un post.) 5. a dizolva. (A desfiinta o organizație.) 6. a lichida, a stîrpl, a suprima. (A desfiinta abuzurile.) 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (figurat) a topi. (A desfiinta pur și simplu totul în calea lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desființa: desființá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: CONDICA, O. 42/28 / P: desfiintafi-indesfiinta / V: (înv) desfiintațí, disdesfiinta / prezentul indicativ: desfiintațéz / Etimologie: des- + (în)ființa] 1-2 (A face să nu mai fie) sau a dispărea vezi a distruge, a strica. 3-4 A (se) omorî. 5-6 (despre legi, convenții, asociații, instituții etc.) (A face să nu mai fie în vigoare sau) a ieși din vigoare Si: a abroga, a anula, a revoca, a suprima. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESFIINȚA: DESFIINȚÁ, desființez, verb I. tranzitiv A face ca ceva să nu mai existe; a suprima. Ai să desființezi secția laboratorului. CAMIL PETRESCU, T. III 169. Constantin Mavrocordat, la 1739, desființă de tot vechea organizare militară a țării. BĂLCESCU, O. I 32. ♦ (Cu privire la legi, contracte, convenții) A abroga; a anula. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESFIINȚA: DESFIINȚÁ, desființez, verb I. tranzitiv A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – prefix des- + [în]ființa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESFIINȚA: DESFIINȚÁ, desființez, verb I. tranzitiv A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenție etc. – Des1 + [în]ființa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru desființa: desființa, desființez vezi t. 1. a compromite. 2. a certa cu asprime. 3. a umili; a ridiculiza. 4. a bate rău de tot. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESFIINȚA: DESFIINȚÁ verb I. trecut A face ceva să nu mai existe; a distruge, a nimici. [pronume -fi-in-. / după înființa]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESFIINȚA: DESFIINȚÁ verb trecut a face să nu mai existe ceva; a distruge, a nimici. (< des- + /în/ființa) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desființa: desființá verb (silabe -fi-in-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu desființéz, persoana a treia singular: el / ea și plural desființeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desființa: desființá (a desfiinta) (-fi-in-) verb, indicativ prezent 3 desființeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESFIINTA' DESFIGURÁREDESFIGURÁTdesfiguratordesfigurézDESFIINȚÁDESFIINȚÁREDESFIINȚÁTdesființătordesființéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL desființa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului desființa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Desființa o lege, un act normativ. Sclavia a fost desființa. A desființa orice restricție de circulație. A desființa un post. A desființa o organizație. A desființa abuzurile. A desființa pur și simplu totul în calea lui. 42/28 / P: desființafi-indesființa / V: înv desființațí, disdesființa / prezentul indicativ: desființațéz / Etimologie: des- + înființa] 1-2 A face să nu mai fie sau a dispărea vezi a distruge, a strica. A desființa orice restricție de circulație. A desființa un post. A desființa pur și simplu totul în calea lui. Desființá a desființa -fi-in- verb, indicativ prezent 3 desființeáză. |
GRAMATICA cuvântului desființa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului desființa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul desființa poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE desfiinţa? Vezi cuvântul desfiinţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul desfiinţa?[ des-fi-in-ţa ] Se pare că cuvântul desfiinţa are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL desființa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A merge ca ceasul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul desființa se conjugă: ei ele desființeáză
