 | as |
|
| Desfigura [ des-fi-gu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU desfigura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului desfigura în mai multe dicționareDefinițiile pentru desfigura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a desfigura (forma la infinitiv) A desfigura conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desfigura: desfigurá [Atestat: PLEȘOIANU, I, III, 116/24 / V: (înv) defdesfigura / prezentul indicativ: desfiguraréz / Etimologie: franceza défigurer] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (despre fața, forma sau înfățișarea cuiva) (A face să devină sau) a deveni de nerecunoscut, urâtă, deformată (prin lovire, ca efect al unei boli, în urma unei stări sufletești etc.) Si: a poci, a schimonosi, a sluți. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (despre forma, aspectul inițial al lucrurilor) A (se) face de nerecunoscut Si: a (se) poci, a (se) urâți. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: (despre limbă și limbaj) A (se) denatura. 7 verb tranzitiv: (C.i. notițe, însemnări) A șterge din registru. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESFIGURA: DESFIGURÁ, desfigurez, verb I. tranzitiv (Cu privire la persoane) A strica fața, figura, forma, înfățișarea firească, urîțind-o; a poci, a sluți. Dacă mă lovea, nu știu ce s-ar fi putut întîmpla. M-ar fi desfigurat, poate m-ar fi ucis chiar. CAMIL PETRESCU, U. N. 93. Sultana și Domnica se repezeau la ea, s-o desfigureze cu unghiile. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 38. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESFIGURA: DESFIGURA verb a (se) deforma, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strîmba, a (se) urîți, (popular și fam.) a (se) scălîmbăia, a (se) scofîlci, (popular) a (se) hîzi, (Moldova și Bucovina) a (se) șonți, (învechit) a (se) grozăvi. (S-a desfigura de tot în urma accidentului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESFIGURA: DESFIGURÁ, desfigurez, verb I. tranzitiv A strica, a urâți fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o; a poci, a sluți. – După limba franceza défigurer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESFIGURA: DESFIGURÁ, desfigurez, verb I. tranzitiv A strica fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o; a poci, a sluți. – După limba franceza défigurer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESFIGURA: DESFIGURÁ verb I. trecut A poci, a urâți, a sluți (figura, fața cuiva). [conform limba franceza défigurer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESFIGURA: DESFIGURÁ verb trecut a poci, a urâți, a sluți (figura, fața cuiva). (după limba franceza défigurer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desfigura: desfigurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu desfiguréz, persoana a treia singular: el / ea și plural desfigureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desfigura: desfigurá (a desfigura) verb, indicativ prezent 3 desfigureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESFIGURA' desfierbântádesfierbântáredesfierbântátDESFIÉREDESFIGURÁDESFIGURÁREDESFIGURÁTdesfiguratordesfiguréz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL desfigura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului desfigura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Desfigurá [Atestat: PLEȘOIANU, I, III, 116/24 / V: înv defdesfigura / prezentul indicativ: desfiguraréz / Etimologie: franceza défigurer] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: despre fața, forma sau înfățișarea cuiva A face să devină sau a deveni de nerecunoscut, urâtă, deformată prin lovire, ca efect al unei boli, în urma unei stări sufletești etc. S-a desfigura de tot în urma accidentului. S-a desfigura în urma accidentului. Desfigurá a desfigura verb, indicativ prezent 3 desfigureáză. |
GRAMATICA cuvântului desfigura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului desfigura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul desfigura poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE desfigura? Vezi cuvântul desfigura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul desfigura?[ des-fi-gu-ra ] Se pare că cuvântul desfigura are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL desfigura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Grădină botanică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul desfigura se conjugă: ei ele desfigureáză
