 | as |
|
| Desfătare [ des-fă-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU desfătare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului desfatare în mai multe dicționareDefinițiile pentru desfatare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESFĂTARE: DESFĂTÁRE, desfătări, substantiv feminin Acțiunea de a se desfăta și rezultatul ei. 1. Plăcere mare, încîntare, delectare. Motivele acestei tinereți [a operei lui Bălcescu], ca și a desfătării artistice cu care o parcurgem încă, stau mai întîi în adîncimea și vigoarea simțirii ce a inspirat-o, în generozitatea și avîntul acestei simțiri. L. limba română 1953, nr. 1, 32. Oară ce desfătare vînătorească mai deplină... poate fi pe lume decît aceea care o gustă cineva cînd, prin pustiile Bărăganului, căruța în care stă culcat abia înaintează? ODOBESCU, S. III 15. 2. Petrecere, veselie. După ce trecu fumul petrecerilor și al desfătărilor, Voinea își aduse aminte că era însurat și că nevasta lui îl aștepta în ghearele Vulturului. POPESCU, B. III 51. Să fi văzut bucurie și desfătare! Preoții le cîntară: Isaia dănțuiește, ospățul să începu, muzicele cîntau și toți erau fericiți. RETEGANUL, P.II 21. ♦ Plăcere trupească; desfrîu. Cată cu un ochi de milă la cea tinerime de rînd care... trăiește în dezmierdări și-n desfătări se îmbată. ODOBESCU, S. III 210. Casa lui era capiștea desfătărilor. NEGRUZZI, S. I 86. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESFĂTARE: DESFĂTARE s. 1. delectare, farmec, încîntare, plăcere, voluptate, verb reflexiv:ajă, (învechit și regional) tefericie, (învechit) încîntec, (familial) deliciu, (figurat) savoare. (Viață plină de desfatare; desfatare pe care ți-o dă o lectură bună.) 2. petrecere, veselie, (rar) desfăt, (învechit) desfătăciune. (Cu mare desfatare.) 3. captivare, cucerire, delectare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducție, subjugare, verb reflexiv:ăjire. (desfatare spectatorilor.) 4. bucurie, mîngîiere, mulțumire, plăcere, satisfacție, (învechit și popular) mulțumită, (învechit) haz, mîngîietură. (Simte o mare desfatare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desfătare: desfătáre substantiv feminin [Atestat: (a. 1643) GCR I, 106/41 / V: desfatarefatáre, (îvr) dezvdesfatare, (reg) desfatarefăidádesfatare / Plural: desfataretắri / Etimologie: desfăta] 1 (Înv) Extindere. 2 (Înv) Înfrumusețare. 3 Bucurie mare Si: desfăt (3), desfătat1 (3). 4 Sentiment de profundă satisfacție (intelectuală, senzorială, estetică) pe care îl resimte cineva Si: delectare, desfăt (4), desfătat1 (4). 5 Viață îndestulată și ușoară Si: desfăt (5), desfătat1 (5). 6 Provocare a unei bucurii, a unei plăceri Si: desfăt (6), desfătat1 (6). 7 Petrecere. 8 (Pex) Desfrâu. 9 Distrare. 10 (Pex) Fermecare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desfățare: desfățáre substantiv feminin [Atestat: MDA ms / V: disdesfatare, (îvr) desfataresvădesfatare / Plural: desfatarețắri / Etimologie: desfăța] 1 Scoatere a învelitorilor sau a fețelor de pe perne sau plăpumi Si: desfățat1 (1). 2 Lăsare a patului sau a așternutului fără rufărie Si: desfățat1 (2). 3 (Pan) Evitare Si: desfățat1 (3). 4 (Reg) Etalare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESFĂTARE: DESFĂTÁRE substantiv verbal corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru desfătare: desfătare substantiv verbal CORUPȚIE. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DEPRAVARE. DESFRÎNARE. DESFRÎU. DESTRĂBĂLARE. DEZMĂȚ. IMORALITATE. PERDIȚIE. PERVERSITATE. PERVERSIUNE. PERVERTIRE. PIERZANIE. PIERZARE. STRICĂCIUNE. VICIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESFĂTARE: DESFĂTÁRE, desfătări, substantiv feminin Faptul de a (se) desfăta; plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – vezi desfăta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESFĂTARE: DESFĂTÁRE, desfătări, substantiv feminin Faptul de a (se) desfăta; plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – vezi desfăta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru desfătare: desfătare forme 1. acțiunea de a desfăta; 2. plăcere mare, deliciu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desfătare: desfătáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat desfătării; plural desfătări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desfătare: desfătáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat desfătắrii; plural desfătắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Desfățare: Desfățare ≠ înfățare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desfatare: desfatáre substantiv feminin vezi desfătare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESFATARE' DESFĂTDESFĂTÁdesfătăciosdesfătăciuneDESFĂTÁREDESFĂTÁTDESFĂTĂTÓRdesfátnicDESFĂTUÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL desfatare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului desfatare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Viață plină de desfatare; desfatare pe care ți-o dă o lectură bună. Cu mare desfatare. Desfatare spectatorilor. Simte o mare desfatare. 1643 GCR I, 106/41 / V: desfatarefatáre, îvr dezvdesfatare, reg desfatarefăidádesfatare / Plural: desfataretắri / Etimologie: desfăta] 1 Înv Extindere. Viață plină de desfatare; desfatare pe care ți-o dă o lectură bună. Cu mare desfatare. Desfățáre substantiv feminin [Atestat: MDA ms / V: disdesfatare, îvr desfataresvădesfatare / Plural: desfatarețắri / Etimologie: desfăța] 1 Scoatere a învelitorilor sau a fețelor de pe perne sau plăpumi Si: desfățat1 1. |
GRAMATICA cuvântului desfatare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului desfatare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul desfatare poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE desfătare? Vezi cuvântul desfătare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul desfătare?[ des-fă-ta-re ] Se pare că cuvântul desfătare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL desfatare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Flux electric?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul desfătare are forma: desfătări
