 | as |
|
| Desfacere [ des-fa-ce-re ] VEZI SINONIME PENTRU desfacere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului desfacere în mai multe dicționareDefinițiile pentru desfacere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desfacere: desfácere substantiv feminin [Atestat: MARDARIE, L. 292/1 / V: (îrg) disdesfacere / Plural: desfacereri / Etimologie: desface] 1 Revenire la starea anterioară Si: desfăcut1 (1). 2 Deznodare a unei legături, a unui lanț etc. Si: desfăcut1 (2). 3 Descheiere a unor cheutori, închizători sau îmbrăcăminte cu nasturi Si: desfăcut1 (3). 4 Despletire a părului împletit Si: desfăcut1 (4). 5 Despăturire a unor obiecte împăturite Si: desfăcut1 (5). 6 Descompunere a unui întreg în părțile componente Si: desfăcut1 (6). 7 (Înv) Topire. 8 (Chm; înv) Dizolvare. 9 (Glg) Așezare într-o anumită ordine Si: desfăcut1 (9). 10 Anulare a unui contract, a unei înțelegeri, căsătorii etc. Si: desfăcut1 (10). 11 Dezlegare a cuiva de un angajament, o promisiune etc. Si: desfăcut1 (11). 12 Încetare a activității unei stâne Si: desfăcut1 (12). 13 Întoarcere a oilor la proprietar, după încetarea activității stânei Si: desfăcut1 (13). 14 Dezlegare a unui farmec, a unei verb reflexiv:ăji etc. Si: desfăcut1 (14). 15 Scoatere a cuiva de sub efectul unui farmec, a unei verb reflexiv:ăji etc. Si: desfăcut1 (15). 16 Deplasare dintr-un loc în altul Si: desfăcut1 (16). 17 Desprindere din locul sau din legătura în care este fixat Si: desfăcut1 (17). 18 Deschidere a unui obiect prin dezlegare, tăiere, ridicarea capacului Si: desfăcut1 (18). 19 Disecare a corpului viețuitoarelor Si: desfăcut1 (19). 20 Destrămare a unei țesături Si: desfăcut1 (20). 21 Deschidere a ușii, ferestrei (pentru a permite accesul) Si: desfăcut1 (21). 22 Descuiere a unui lacăt, a unei încuietori etc. Si: desfăcut1 (22). 23 (Fam) Deschidere a unei cărți la o anumită pagină Si: desfăcut1 (23). 24 Deschidere a unei flori Si: desfăcut1 (24). 25 (Mun; Olt; pan) Dezvoltare frumoasă a unei ființe Si: desfăcut1 (25). 26 (Îvp) Depănușare. 27 Dezghiocare din păstăi a boabelor de fasole Si: desfăcut1 (27). 28-29 Decojire a unui fruct (și împărțire a acestuia în felii) Si: desfăcut1 (28-29). 30 Spargere a unui înveliș dur Si: desfăcut1 (30). 31 (Mtp) Deschidere a cerului, a apei, a pământului Si: desfăcut1 (31). 32 Desprindere a cuiva (dintr-o îmbrățișare, încleștare, luptă etc.) Si: desfăcut1 (32). 33 Ieșire a cuiva dintr-un grup organizat Si: desfăcut1 (33). 34 Înstrăinare sufletească Si: desfăcut1 (34). 35 Rupere a legăturilor cu cineva Si: desfăcut1 (35). 36 (Pex) Debarasare de cineva Si: desfăcut1 (36). 37 (Fig) Eliberare. 38 Dezlegare a unui animal Si: desfăcut1 (38). 39 Deshămare. 40 Pornire a unei căi de acces în două sau mai multe direcții Si: desfăcut1 (40). 41 Întindere pe toată lungimea sau suprafața Si: desfăcut1 (41), desfășurare. 42 Înfățișare a unei priveliști înaintea ochilor Si: desfăcut1 (42). 43 Descompunere a unui grup organizat Si: desfăcut1 (43), risipire. 44 Desființare. 45 Împrăștiere a norilor, negurii etc. Si: desfăcut1 (45). 46 Conturare. 47 (Mun; Olt) Dezmeticire. 48 (Reg) Descurcare. 49 (Înv) Lămurire. 50 (Îvr) Dezvăluire. 51 Depărtare a unor părți ale corpului, mai ales membre Si: desfăcut1 (51). 52 Îndepărtare a buzelor, fălcilor unele de altele (pentru a vorbi, a râde, a mânca) Si: desfăcut1 (52). 53 Ridicare a pleoapelor pentru a descoperi ochiul Si: desfăcut1 (53). 54 Vânzare a unui bun material Si: desfăcut1 (54). 55 Debarasare de un bun material prin lichidare, concesionare Si: desfăcut1.(55). 56 Expunere spre vânzare Si: desfăcut1 (56), etalare. 57 Lichidare a unui cont, a unei polițe etc. Si: achitare, desfăcut1 (57). 58 Dezlegare a cuiva de o datorie Si: desfăcut1 (58). 59 (Mat; înv) Rezolvare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESFACERE: DESFACERE s. 1. despăturire, dezdoire. (desfacere unei coli de hîrtie.) 2. desfășurare. (desfacere unui fir de pe scul.) 3. deschidere. (desfacere plicului și citirea scrisorii.) 4. dezlegare. (desfacere unui pachet.) 5. desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (învechit și popular) slobozire. (desfacere din strînsoare.) 6. desprindere, detașare, dezlipire. (desfacere din locul unde era lipit, prins.) 7. desprindere, scoatere. (desfacere unei scînduri de la gard.) 8. descompunere, despărțire, divizare, fracționare, împărțire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (desfacere în particule a unui corp dezintegrat.) 9. crăpare, deschidere, despicare, plesnire. (desfacere bobocilor de floare.) 10. plasare, vindere, vînzare, (învechit) debit. (desfacere unei mărfi.) 11. rupere, stricare. (desfacere logodnei.) 12. (juridic) anulare, reziliere. (desfacere unui contract.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESFACERE: DESFÁCERE, desfaceri, substantiv feminin Acțiunea de a desface și rezultatul ei. 1. Despărțire, descompunere, dezorganizare. Disparițiunea... [lui Tudor Vladimirescu] a fost semnalul desfacerii oștirii romînești. GHICA, S. 113. 2. Anulare. Muncitorii, funcționarii, inginerii și tehnicienii pot cere desfacerea contractului de muncă individual. B. O. 1951, 1432. 3. Vînzare. Preț de desfacere. Magazin de desfacere a produselor Ministerului Industriei Ușoare. ♦ Lichidare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESFACERE: DESFÁCERE, desfaceri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) desface și rezultatul ei; desfăcut1, descompunere, despărțire, dezorganizare; anulare; vânzare. ♦ Lichidare. – vezi desface. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESFACERE: DESFÁCERE, desfaceri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) desface și rezultatul ei; desfăcut1, descompunere, despărțire, dezorganizare; anulare; vânzare. ♦ Lichidare. – vezi desface. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru desfacere: desfacere forme 1. acțiunea de a desface; 2. stricarea verb reflexiv:ajei; 3. vânzare: desfacerea mărfurilor; 4. desființare: desfacerea căsătoriei, desfacerea unei asociațiuni. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru desfacere: desfácere forme Acțiunea de a desface. Disoluțiune: desfacerea uneĭ căsătoriĭ. Lichidațiune: desfacere totală a mărfurilor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desfacere: desfácere substantiv feminin, genitiv dativ articulat desfácerii; plural desfáceri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desfacere: desfácere substantiv feminin, genitiv dativ articulat desfácerii; plural desfáceri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Desfacere: Desfacere ≠ facere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESFACERE' DESFĂCĂTOÁREdesfăcătórdesfăcătúrăDESFÁCEDESFÁCEREDESFĂCÚTdesfăidádesfăidáredesfăidát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Desfacere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului desfacere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 292/1 / V: îrg disdesfacere / Plural: desfacereri / Etimologie: desface] 1 Revenire la starea anterioară Si: desfăcut1 1. Desfacere unei coli de hîrtie. Desfacere unui fir de pe scul. Desfacere plicului și citirea scrisorii. Desfacere unui pachet. Desfacere din strînsoare. Desfacere din locul unde era lipit, prins. Desfacere unei scînduri de la gard. Desfacere în particule a unui corp dezintegrat. Desfacere bobocilor de floare. Desfacere unei mărfi. Desfacere logodnei. Desfacere unui contract. |
GRAMATICA cuvântului Desfacere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului desfacere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Desfacere poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE desfacere? Vezi cuvântul desfacere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul desfacere?[ des-fa-ce-re ] Se pare că cuvântul desfacere are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Desfacere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Raze catodice?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul desfacere are forma: desfáceri
