 | as |
|
| Deșertăciune [ de-șer-tă-ci-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU deșertăciune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului desertaciune în mai multe dicționareDefinițiile pentru desertaciune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșertăciune: deșertăciune substantiv feminin [Atestat: (a. 1633) GCR I, 80/22 / V: (înv) deșartaciune, deșardesertaciune, deșărdesertaciune, desertaciunetațiune, dișărdesertaciune / Plural: desertaciuneni / Etimologie: deșerta1 + -ciune] 1 Lipsă de conținut, de profunzime, de valoare, de importanță a ceva Si: zădărnicie, (îvr) deșertate, deșertătură, deșerție (1). 2 (Ccr) Ceea ce este lipsit de conținut, de profunzime, de valoare, de importanță Si: amăgire, iluzie, (înv) deșertare (8). 3 Lipsă de siguranță, de durabilitate, de statornicie a ceva. 4 (Ccr; mpl) Ceea ce este nestatornic, efemer Si: (înv) deșertare (9). 5 Lipsă de sens a ceva. 6 (Ccr; șlp) Obiecte de podoabă inutile. 7 Preocupare pentru lucruri, acțiuni inutile, lipsite de seriozitate. 8 (Pex) Înclinare spre o viață ușoară, imorală. 9 Dorință puternică de a face impresie Si: înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate. 10 Mulțumire de sine exagerată. 11 (Rar; lpl) Fapte care denotă o ambiție, o dorință nejustificată de putere. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȘERTĂCIUNE: DEȘERTĂCIÚNE, deșertăciuni, substantiv feminin 1. Lipsă de valoare, de importanță; zădărnicie, nimicnicie; prin extensie lucru lipsit de preț, de valoare, de rost. Începu iar să-și zică din fluier povestea de jale din război, cînd mureau oamenii de ger și de glonț și de schije, cu inima sfîșiată de deșertăciunea chinului lor. DUMITRIU, N. 238. Un om căruia i se urîse cu deșertăciunile cetăților și se făcuse sihastru. ISPIRESCU, L. 189. 2. Preocupare de lucruri deșarte, nefolositoare; ușurință, vanitate. (Atestat cu pronunțarea regională deșărtăciune) M-am dezbrăcat de haina deșărtăciunii. EMINESCU, N. 107. Mare-ți este deșărtăciunea, dacă te crezi învingător! ALECSANDRI, T. II 18. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘERTĂCIUNE: DEȘERTĂCIÚNE desertaciunei forme 1) Lipsă de valoare sau de importanță; nimicnicie. 2) Lucru fără rost; nimicnicie; zădărnicie. 3) Ambiție deșartă. [articulat deșertăciunea; genitiv dativ deșertăciunei; silabe -ciu-ne] /deșert + sufix desertaciuneăciune Forme diferite ale cuvantului desertaciune: desertaciunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȘERTĂCIUNE: DEȘERTĂCIÚNE, deșertăciuni, substantiv feminin 1. Lipsă de valoare, de folos, de importanță; zădărnicie; prin extensie, lucru lipsit de valoare. 2. Preocupare pentru lucruri nefolositoare; ușurință, vanitate. – Deșert + sufix -ăciune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȘERTĂCIUNE: DEȘERTĂCIÚNE, deșertăciuni, substantiv feminin 1. Lipsă de valoare, de folos, de importanță; zădărnicie; prin extensie, lucru lipsit de valoare. 2. Preocupare pentru lucruri nefolositoare; ușurință, vanitate. – Deșert + sufix -ăciune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘERTĂCIUNE: DEȘERTĂCIUNE s. 1. inutilitate, zădărnicie, (rar) zadar. (desertaciune unei acțiuni.) 2. inutilitate, nimic, nimicnicie, zădărnicie, (învechit) mișelie, nimicie. (Psalmistul afirmă că totul e desertaciune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru deșertăciune: deșertăciune forme 1. caracterul lucrului deșert, fragilitate: totul e deșertăciune; 2. mândrie pentru cele deșerte. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deșertăciune: deșertăciúne substantiv feminin (silabe -ciu-), genitiv dativ articulat deșertăciúnii; plural deșertăciúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deșertăciune: deșertăciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat deșertăciúnii; plural deșertăciúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESERTACIUNE' DÉSEORIdeserializáreDESÉRTDEȘERTÁDEȘERTĂCIÚNEDEȘERTÁREDEȘERTÁTdeșertátedeșertațiúne |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deșertăciune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deșertăciune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1633 GCR I, 80/22 / V: înv deșartaciune, deșardeșertăciune, deșărdeșertăciune, deșertăciunetațiune, dișărdeșertăciune / Plural: deșertăciuneni / Etimologie: deșerta1 + -ciune] 1 Lipsă de conținut, de profunzime, de valoare, de importanță a ceva Si: zădărnicie, îvr deșertate, deșertătură, deșerție 1. DEȘERTĂCIÚNE deșertăciunei forme 1 Lipsă de valoare sau de importanță; nimicnicie. [articulat deșertăciunea; genitiv dativ deșertăciunei; silabe -ciu-ne] /deșert + sufix deșertăciuneăciune. Deșertăciune unei acțiuni. Psalmistul afirmă că totul e deșertăciune. Psalmistul afirmă că totul e deșertăciune. |
GRAMATICA cuvântului deșertăciune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deșertăciune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deșertăciune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deșertăciune? Vezi cuvântul deșertăciune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deșertăciune?[ de-șer-tă-ci-u-ne ] Se pare că cuvântul deșertăciune are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deșertăciune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Limbi celtice?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul deșertăciune are forma: deșertăciúni
