 | as |
|
| Deşert [ de-şert ] VEZI SINONIME PENTRU deşert PE ESINONIME.COM definiția cuvântului desert în mai multe dicționareDefinițiile pentru desert din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȘERT: DEȘÉRT1, deșerturi, substantiv neutru 1. Spațiu gol, pustietate. Cu cine se înlocuia deșertul ce se făcea în rangurile acestor luptători? NEGRUZZI, S. I 345. • (Cu nuanță afectivă) Simți tu, de departe, ce deșert cumplit Lași între prieteni care te-au iubit? ALECSANDRI, P. I 231. • Locuţiune adverbiala (În legătură cu privirea) În deșert = în gol, fără o țintă anumită. Cu ochii umezi și pierduți în deșert... avu o clipă de încremenire. HOGAȘ, M. N. 26. Sta așa la fereastră, cu ochii pierduți și adînciți în deșert. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. Cu deșert = cu nimic, cu gol. Străbătu cele patru părți ale tărîmului de jos și se întoarse cu deșert. ISPIRESCU, L. 90. Un poloboc cu vin... Iar altu cu deșărt. DONICI, forme 35. 2. Regiune cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă iar populația foarte rară. Deșertul Saharei. ▭ În depărtare se zăresc albe zidurile cetății, și în urma lor se întinde un deșert de nisip roșu. BART, S. M. 22. Dar mai colo se zărește Cel deșert spăimîntător, Unde viața își oprește Pasu-i verde, rîzător. BOLINTINEANU, O. 186. Încotro-ntorci ochii și oriîncotro privești, Nimic nu se mai arată, deșertul îl întîlnești. ALEXANDRESCU, P. 54. • figurat Peste deșertul înalt și plin de lumină al văilor adinci, numai gaia, cu țipet flămînd și ascuțit, spinteca văzduhurile. HOGAȘ, M. N. 170. 3. (În locuţiune adverbiala) În deșert = în zadar, zadarnic, în van, degeaba. În deșert am mai așteptat. RETEGANUL, P. I 73. Biata femeie în deșert spuse că era săracă... căci vizirul nu luă vorbele ei în seamă. POPESCU, B. I 105. Boierii se adunau în deșert ca să chibzuiască. ODOBESCU, S. I 324. Lupta ce-mi lupta În deșert era. TEODORESCU, P. P. 414. ♦ (În limbajul bisericesc, în expresie) A lua în deșert (mai ales cu privire la numele lui dumnezeu) = a batjocori. 4. (Popular) Partea scobită a corpului (la om și la animale) cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. Întorcînd baltagul, omul s-a opintit cu el în deșertul calului. SADOVEANU, B. 279. Căluțul sta afară, în viscol. Din pricina deșerturilor goale, șoldurile păreau ieșite afară, ascuțite. SANDU-ALDEA, U. P. 62. După ce-ai numarat, de la deșert, trei coaste. ȘEZ. III 203.[1] Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȘERT: DEȘÉRT2, -ÁRTĂ, deșerți, -arte, adjectiv 1. Care nu conține nimic; gol. Nu se mișca, ținînd paharul deșert pe tavă. C. PETRESCU, C. vezi 129. Căpitanul, prevăzînd o mare furtună, dete ordin ca toți pasagerii... să se coboare in pivnița mărfurilor, care atunci era deșartă. BOLINTINEANU, O.284. • figurat Zaharia Duhu de atunci l-a primit cu ochii deșerți de orice înțelegere. C. PETRESCU, A. 318. E mort! Oh! deșert va fi de-acuma sufletul ce-n mine portugheză DAVILA, vezi vezi 187. ♦ (Rar, despre copaci) Scorburos. Un copac deșert văzuse și din scorbură-i zburînd Gărgăuni. CONTEMPORANUL, I 803. 2. (Despre un pămînt, o țară, o regiune) Lipsit de vietăți sau de vegetație, pustiu. Stelele Zgîrie sticla albastră a nopții și cîmpul e deșert. BENIUC, vezi 107. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe! IOSIF, vezi 73. Pe deșertul țărm al mării Noaptea s-a lăsat, și-n noapte, Dintre nori se rupe luna, Și din valuri sună șoapte. id. T. 166. ♦ Lipsit de oameni, nelocuit, nepopulat. Deșarta casă Dintr-o dată-mi pare plină. EMINESCU, O. I 106. Nu că e deșert pămîntul de tot de locuitori... ALEXANDRESCU, P. 55. 3. figurat Lipsit de temei, amăgitor, ireal; (despre vorbe) fără miez. Au fost vorbe deșarte, domniță. SADOVEANU, Z. C. 151. Vorba-i ca și omul – în lume sau în artă – Cu-atît mai jucăușă, cu cît e mai deșartă. VLAHUȚĂ, O. A. 59. Vînătorile cu acompaniament de orchestră nu sînt, precum s-ar putea crede, o deșartă închipuire a imaginațiunii mele. ODOBESCU, S. III 101. Eu am pus gînduri deșarte, Să fug cu mîndra-ntr-o noapte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 57. • Credință deșartă = superstiție. Credințele deșarte au făcut pe jucător să păstreze asupra lui cine știe ce monedă găurită. ANGHEL-IOSIF, C. L. 44. ♦ (Învechit, despre oameni) Vanitos. (Substantivat) Se fălea deșertul... [Hroiot] cu-acel vis amăgitor, Că o țeară neapărată va pustii prea ușor. NEGRUZZI, S. I 117. 4. Lipsit de rezultat, nefolositor, zadarnic. Ați luptat luptă deșartă, ați vînat țintă nebună. EMINESCU, O. I 36. – plural și (forme): deșerte (TOMA, C. vezi 82, ALECSANDRI, T. I 395). Forme diferite ale cuvantului desert: -ÁrtĂ Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȘERT: DEȘÉRT, -ÁRTĂ, (1) deșerți, -arte, adjectiv, (II) deșerturi, substantiv neutru I. Adj. 1. Care nu conține nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, țări, regiuni) Lipsit de vietăți și de vegetație; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. figurat Lipsit de temei; amăgitor. 4. figurat Fără rezultat; nefolositor, zadarnic. II. substantiv neutru 1. Spațiu gol; pustietate. • Locuţiune adverbiala În deșert = a) (în legătură cu privirea) în gol, fără țintă; b) în van, zadarnic. 2. Regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă, iar populația foarte rară; pustiu; 3. (În limbajul bisericesc; în expresie) A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti. 4. (popular) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – latina (I) desertus, (II) din latina desertum, limba franceza désert. Forme diferite ale cuvantului desert: -ÁrtĂ Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȘERT: DEȘÉRT, -ÁRTĂ, (I) deșerți, -arte, adjectiv, (II) deșerturi, substantiv neutru I. Adj. 1. Care nu conține nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, țări, regiuni) Lipsit de vietăți și de vegetație; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. figurat Lipsit de temei; amăgitor. 4. figurat Fără rezultat; nefolositor, zadarnic. II. substantiv neutru 1. Spațiu gol; pustietate. • Locuţiune adverbiala În deșert = a) (în legătură cu privirea) în gol, fără țintă; b) în van, zadarnic. 2. Regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă, iar populația foarte rară; pustiu; 3. (În limbajul bisericesc; în expresie) A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti. 4. (popular) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – latina (I) desertus, (II) din latina desertum, limba franceza désert. Forme diferite ale cuvantului desert: -ÁrtĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru deșert: deșért (-șártă), adjectiv – 1. Pustiu, nepopulat. – 2. Gol, care nu conține nimic în interior. – 3. Van, sterp, zadarnic. Mr. (dișertat), megl. dișǫrt, istr. deșǫrt. latina dĕsĕrtus (Pușcariu 515; Candrea-Dens., 487; REW 2592). – derivat deșert, substantiv neutru (gol; pustiu); deșerta, verb (a goli, a evacua), mr. dișertare (după Pușcariu 517 și Candrea-Dens., 488, din latina *dĕsĕrtāre, ipoteză ce pare inutilă); deșertăciune, substantiv feminin (vanitate); deșertate (variantă deșerție), substantiv feminin (învechit, vanitate). Forme diferite ale cuvantului desert: -șártă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘERT: DEȘERT adjectiv, s. 1. adjectiv gol, vid, (învechit și popular) sec, secat, (învechit) pustiu. (Un vas desert.) 2. adjectiv gol, necultivat, pustiu, sălbatic, vid, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios, pustiit. (Un loc, un ținut desert.) 3. adjectiv gol, nelocuit, nepopulat, pustiu, (învechit) pustiicios. (Oraș desert.) 4. substantiv pustietate, pustiu, (rar) pustiire, (regional) pustieșag, (învechit) ariniș, pustiiciune. (desert Saharei.) 5. substantiv (anatomie) flămînzare, (popular) bărdăhan, (prin Banat) slabină. (desert la animalele rumegătoare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘERT: DEȘÉRT1 desertártă (desertérți, desertárte) 1) (despre recipiente, încăperi) Care nu are nimic în interior; gol. 2) (despre fructe, legume, semințe) Care este lipsit de miez. 3) figurat Care nu are conținut; fără sens. Minte desertartă. 4) figurat Care nu poate fi realizat; de nerealizat; imposibil; irealizabil. Speranțe desert arte. 5) (despre terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație, de populație; pustiu. /<lat. desertum, limba franceza désert Forme diferite ale cuvantului desert: ártă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘERT: DEȘÉRT2 deserturi n. 1) Spațiu gol. • A ieși cu desertul a ieși cuiva înainte cu căldarea goală. În desert a) în gol; b) fără rost; zadarnic. 2) Regiune întinsă nisipoasă (aproape) lipsită de vegetație din cauza aridității solului; pustiu. 3) popular (la om și la animale) Parte a corpului dintre ultima coastă și șold. /<lat. desertum, limba franceza désert Forme diferite ale cuvantului desert: deserturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESERT: DESÉRT, deserturi, substantiv neutru Fel de mîncare mai ușoară, care se servește la sfîrșitul mesei (brînză, fructe, prăjituri etc.); timpul cînd se servește acest fel de mîncare. Pîinea rămăsese întreagă. Copiii cerură cîte-o felie goală, la sfîrșit - desert. C. PETRESCU, Î. II 164. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEȘERT: DEȘÉRT, -ÁRTĂ I. substantiv neutru (spațiu) gol; pustiu. • (regiune) întinsă, nisipoasă, cu ploi puține, lipsită de vegetație și cu populație foarte rară. II. adjectiv (figurat) fără temei. • în desert = zadarnic. (< latina desertum, limba franceza désert) Forme diferite ale cuvantului desert: -ÁrtĂ Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru desert: *desért n., plural urĭ (în franceză dessert, despre desservir, a servi ultimu fel de mîncare la masă). Ultimu fel de mîncare la masă, propriŭ vorbind, plăcinta, fructele și alte lucrurĭ dulcĭ. Uniĭ mănîncă și brînză la desert. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru desert: desért sn [Atestat: C. PETRESCU, Î. II,164 / Plural: deserturi / Etimologie: franceza dessert] (Frm) 1 Fel de mâncare, de dulciuri, fructe, brânzeturi etc., care se servește la sfârșitul mesei. 2 Timp în care se servește această mâncare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DEȘERT: DEȘÉRT adjectiv verbal amăgitor, efemer, găunos, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, înșelător, nefolositor, netrebuincios, neutil, pieritor, schimbător, scorburos, temporar, trecător, van, verb reflexiv:emelnic, zadarnic. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru deșert: deșert adjectiv verbal AMĂGITOR. EFEMER. GĂUNOS. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. ÎNȘELĂTOR. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. SCORBUROS. TEMPORAR. TRECĂTOR. VAN. verb reflexiv:EMELNIC. ZADARNIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESERT: DESÉRT, deserturi, substantiv neutru Fel de mâncare, de obicei dulciuri, fructe, brânzeturi etc., care se servește la sfârșitul mesei; timpul când se servește această mâncare. – Din limba franceza dessert. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEȘERT: DEȘÉRT substantiv neutru 1. Spațiu gol; pustiu, pustietate. 2. Regiune întinsă, nisipoasă, cu ploi puține, lipsită de vegetație și cu populație foarte rară. [< latina desertus, conform limba franceza désert]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru deșert: 2) deșért și -éz, a -á vezi trecut (despre deșert 1 saŭ latina desertare. – Deșert, deșeartă și deșartă; să deșerte). Fac deșert, golesc, evacuez: a deșerta un butoĭ, o casă, o țară. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESERT: DESÉRT, deserturi, substantiv neutru Fel de mâncare, de obicei dulciuri, fructe, brânzeturi etc., care se servește la sfârșitul mesei; timpul când se servește această mâncare. – Din limba franceza dessert. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DESERT: DESÉRT deserturi n. 1) Fel de mâncare constând de obicei din fructe sau dulciuri și servit la sfârșitul mesei. 2) Moment al mesei când se servește acest fel de mâncare. /<fr. dessert Forme diferite ale cuvantului desert: deserturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESERT: DESÉRT substantiv neutru Fel de mâncare care se servește la sfârșitul mesei și constă din fructe, prăjituri etc.; moment la care este servit acest fel de mâncare. [< limba franceza dessert]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESERT: DESÉRT substantiv neutru fel de mâncare care se servește la sfârșitul mesei, din fructe, prăjituri etc.; momentul servirii lui. (< limba franceza dessert) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru desert: desert n. 1. ultimul rând de bucate; 2. brânzeturi, fructe servite la desert (= limba franceza dessert). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deșert: deșért adjectiv masculin, plural deșérți; forme singular deșártă, plural deșárte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deșert: deșért1 adjectiv masculin, plural deșérți; forme deșártă, plural deșárte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deșert: deșért substantiv neutru, plural deșérturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deșert: deșért2 substantiv neutru, plural deșérturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru desert: desért substantiv neutru, plural desérturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Deșert: Deșert ≠ plin, încărcat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru desert: desért substantiv neutru, plural desérturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESERT' DESENSIBILIZATÓRdeșențátDÉSEORIdeserializáreDESÉRTDEȘERTÁDEȘERTĂCIÚNEDEȘERTÁREDEȘERTÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL desert Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului desert dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un vas desert. Un loc, un ținut desert. Oraș desert. Desert Saharei. Desert la animalele rumegătoare. DEȘÉRT1 desertártă desertérți, desertárte 1 despre recipiente, încăperi Care nu are nimic în interior; gol. Minte desertartă. Speranțe desert arte. Desertul Sahara. Desert la animalele rumegătoare. DEȘÉRT2 deserturi n. • A ieși cu desertul a ieși cuiva înainte cu căldarea goală. În desert a în gol; b fără rost; zadarnic. II,164 / Plural: deserturi / Etimologie: franceza dessert] Frm 1 Fel de mâncare, de dulciuri, fructe, brânzeturi etc. DESÉRT deserturi n. |
GRAMATICA cuvântului desert? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului desert. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul desert poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE deşert? Vezi cuvântul deşert desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deşert?[ de-şert ] Se pare că cuvântul deşert are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL desert Inţelegi mai uşor cuvântul desert dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala În legătură cu privirea În deșert = în gol, fără o țintă anumită Cu deșert = cu nimic, cu gol În locuţiune adverbiala În deșert = în zadar, zadarnic, în van, degeaba ♦ În limbajul bisericesc, în expresie A lua în deșert mai ales cu privire la numele lui dumnezeu = a batjocori Credință deșartă = superstiție Locuţiune adverbiala În deșert = a în legătură cu privirea în gol, fără țintă; b în van, zadarnic În limbajul bisericesc; în expresie A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti Locuţiune adverbiala În deșert = a în legătură cu privirea în gol, fără țintă; b în van, zadarnic În limbajul bisericesc; în expresie A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti în desert = zadarnic |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL desert |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune cuiva ceva pe umeri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul deșert are forma: deșérturi
