eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție deselare


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Deșelare [ de-șe-la-re ]
VEZI SINONIME PENTRU deșelare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului deselare în mai multe dicționare

Definițiile pentru deselare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșelare:
deșeláre1 substantiv feminin [Atestat: BIBLIA (1688), 1511 / V: (îrg) dășdeselare, (reg) deșăldeselare, dișaldeselare, dișdeselare / Plural: deselarelắri / Etimologie: deșela1] (Pop) 1 Îndoire a spatelui unui animal sau al unui om de poveri ori de eforturi prea mari, ori de lovituri puternice Si: (pop) deșelat1 (1), (îvp) deșelătură (1). 2 (Pex) Istovire din cauza eforturilor depuse Si: (pop) deșelat1 (2). 3 (Ccr) Durere de șale Si: lumbago.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

deșelare
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșelare:
deșeláre2 substantiv feminin [Atestat: DLR ms / V: (reg) deselareșăldeselare, dișaldeselare / Plural: deselarelắri / Etimologie: deșăla2] Deșeuare.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DEȘELARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘELARE:
DEȘELARE substantiv istovire, spetire, (Muntenia și Transilvania) dăulare. (deselare unui cal.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

DEȘELARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DEȘELARE:
DEȘELÁRE substantiv verbal curbatură.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

deșelare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru deșelare:
deșelare substantiv verbal CURBATURĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'DESELARE'
DESEGREGÁREDESEGREGÁȚIEdeșegubéțDEȘELÁDEȘELÁREDEȘELÁTdeșelátedeșelătúrăDESÉMN

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deșelare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deșelare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Deșeláre1 substantiv feminin [Atestat: BIBLIA 1688, 1511 / V: îrg dășdeșelare, reg deșăldeșelare, dișaldeșelare, dișdeșelare / Plural: deșelarelắri / Etimologie: deșela1] Pop 1 Îndoire a spatelui unui animal sau al unui om de poveri ori de eforturi prea mari, ori de lovituri puternice Si: pop deșelat1 1, îvp deșelătură 1.
Deșeláre2 substantiv feminin [Atestat: DLR ms / V: reg deșelareșăldeșelare, dișaldeșelare / Plural: deșelarelắri / Etimologie: deșăla2] Deșeuare.
Deșelare unui cal.
Deșelare unui cal.

GRAMATICA cuvântului deșelare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deșelare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deșelare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul deșelare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru deșelare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE deșelare?
Vezi cuvântul deșelare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deșelare?
[ de-șe-la-re ]
Se pare că cuvântul deșelare are patru silabe

© 2024 qDictionar.com