 | as |
|
| Deşela [ de-şe-la ] VEZI SINONIME PENTRU deşela PE ESINONIME.COM definiția cuvântului desela în mai multe dicționareDefinițiile pentru desela din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a deșela (forma la infinitiv) A deșela conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȘELA: DEȘELÁ2, deșél, verb I. tranzitiv (Cu privire la cai, mai rar la alte animale, prin extensie la om) A îndoi spinarea, a vătăma, a frînge, a rupe (prin poveri prea mari sau prin lovituri puternice). Apucă un par și deșală vaca. SBIERA, P. 292. (În forma regională deșăla) Băiete, nebunit-ai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu călare pe purcel să mi-l deșăli? REBREANU, R. II 30. Au aruncat-o îndata-mare jos [pielea de bivol] că-l deșăla nu alta, atît de grea era. SBIERA, P. 178. • reflexiv În spinare?... Poloboace de cîte 60 vedre unul? Să ne deșelăm? ALECSANDRI, T. I 441. – Variantă: (regional) deșălá verbI. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșela: deșela1 verb tranzitiv: [Atestat: PSALT. HUR. 47v/25 / V: (îrg) dășdesela, (reg) deșălá1, dșălá, dișalá, dișdesela / S și: (înv) desșdesela / prezentul indicativ: deșél / Etimologie: de(s)- + șale] (Pop) 1 verb tranzitiv: (C.i. spinarea unui animal sau, pex, a unui om) A frânge de poveri ori de eforturi prea mari ori de lovituri puternice Si: a îndoi. 2-3 verb tranzitiv, reflexiv: (Pex) A (se) istovi din cauza eforturilor depuse. 4 verb tranzitiv: (C.i. animale și oameni) A bate crunt. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȘELA: DEȘELÁ1, deșél, verb I. tranzitiv A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, prin extensie, a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. • reflexiv S-a deșelat de atâta cărătură. – Des1- + șale. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȘELA: DEȘELÁ1, deșél, verb I. tranzitiv A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext, a unui om cu poveri ori eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. • reflexiv S-a deșelat de atâta cărătură. – prefix de- + șale. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deșela: deșelá (a frânge spinarea, a speti, a scoate șaua) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu deșél, persoana a treia singular: el / ea și plural deșálă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural deșéle; gerunziu deșelând; participiu deșelát Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deșela: deșelá (a desela) (a frânge spinarea) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu deșél, 3 deșálă; conjunctiv prezent 3 să deșéle; gerunziu deșelấnd; participiu deșelát Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșela: deșela2 v [Atestat: PSALT. HUR. ap. DLR ms / V: (reg) deselașăla2[1] / prezentul indicativ: deșel și deselalez[2] / Etimologie: ctm deșeua + șale] A deșeua. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘELA: DEȘELA verb a istovi, a speti, (Muntenia și Transilvania) a dăula, (figurat) a deznoda. (A desela un cal.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȘELA: DEȘELÁ2 verb I vezi deșeua. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȘELA: DEȘELÁ2 verb I vezi deșeua. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȘELA: DEȘELÁ1 verb I vezi deșeua. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESELA' deșeclấcDESEGREGÁREDESEGREGÁȚIEdeșegubéțDEȘELÁDEȘELÁREDEȘELÁTdeșelátedeșelătúră |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEȘELA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deşela dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 47v/25 / V: îrg dășdeȘela, reg deșălá1, dșălá, dișalá, dișdeȘela / S și: înv desșdeȘela / prezentul indicativ: deșél / Etimologie: des- + șale] Pop 1 verb tranzitiv: C. Deșelá a deȘela a frânge spinarea verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu deșél, 3 deșálă; conjunctiv prezent 3 să deșéle; gerunziu deșelấnd; participiu deșelát. DLR ms / V: reg deȘelașăla2[1] / prezentul indicativ: deșel și deȘelalez[2] / Etimologie: ctm deșeua + șale] A deșeua. A deȘela un cal. A deȘela un cal. |
GRAMATICA cuvântului DEȘELA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deşela. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEȘELA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deşela? Vezi cuvântul deşela desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deşela?[ de-şe-la ] Se pare că cuvântul deşela are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEȘELA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a nu avea grijă de cineva sau de ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul deșela se conjugă: ei ele deșálă
