 | as |
|
| Descoperi [ des-co-pe-ri ] VEZI SINONIME PENTRU descoperi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului descoperi în mai multe dicționareDefinițiile pentru descoperi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a descoperi (forma la infinitiv) A descoperi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCOPERI: DESCOPERÍ, descópăr, verb IV. tranzitiv 1. A dezvălui ceva ochilor dînd la o parte ceea ce-l ascunde sau ceea ce îl ferește de priviri, a scoate la lumină. Infirmierul a descoperit rana. ♦ reflexiv A-și scoate pălăria, căciula etc. El pășește pragul casei, se descoperă și se așază. BOGZA, C. O. 118. Armașul se descoperise, c-o închinăciune. SADOVEANU, Z. C. 93. Lumea, copleșită de priveliștea celor morți și prăbușiți pe trepte, se descoperă. CAMIL PETRESCU, B. 124. ♦ tranzitiv figurat A da pe față, a dezvălui. Nimene nu-l putu face să-și descopere gîndul ascuns, în privința vinovaților. SADOVEANU, Z. C. 167. ♦ A lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac. A descoperi aripa dreaptă a armatei. • (Șah) A descoperi o figură. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. Avem noroc! anunță fericit șeful haltei. Am mai descoperit ceva pe fundul cutiei. C. PETRESCU, A. 283. Cineva toca pe aproape. Îl descoperirăm: o ciocănitoare suia și cobora pe trunchiul unui copac. IBRĂILEANU, A. 155. Este o ușcioară pe care o vei descoperi căutînd-o cu una din aceste lumînări. ISPIRESCU, L. 143. • figurat Curînd... am descoperit mîndra lume din «Nunta Zamfirii». GALACTION, O. I 19. • Expresia: A descoperit America, se spune în bătaie de joc despre cineva care se laudă că ar fi făcut o mare descoperire, făcută de alții mai înainte. Mare scofală! Ai descoperit America! CAMILAR, N. I 79. ♦ A dezvălui, a arăta. (Cu privire la abstracte) Tînărul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbește secretarul, căci el în toate... își descoperea dreptatea lui. REBREANU, R. I 299. Bine c-ai venit... pentru că am să-ți descopăr niște lucruri care au să te-ngrozască din talpă păn-în creștet. ALECSANDRI, T. I 69. ♦ A pătrunde o taină, un mister. Și-a pus în gînd să descopere vicleșugul babei. CREANGĂ, P. 99. ♦ reflexiv A se trăda. Îi dete povețele împărătești... cum să facă ca să nu se descopere că e fată. ISPIRESCU, L. 13. – Forme gramaticale: prezent industrie persoană 3 descóperă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descoperi: descoperí [Atestat: PSALT. HUR. 12r/16 / V: (îvr) dăsdescoperi, disdescoperi, descopericupdescoperi / prezentul indicativ: descópăr, (înv) descóper / Etimologie: moștenit din latinescul discoperire] 1 verb tranzitiv: A da la o parte ceea ce acoperă sau învelește Cf dezveli. 2 verb tranzitiv: (Spc; c.i. statui) A dezveli la inaugurare. 3 verb reflexiv: (Îvr) A se retrage. 4 verb reflexiv: (Spc; c.i. capul) A-și scoate căciula, pălăria, șapca etc. 5 verb reflexiv: (Îe) A se descoperi în fața (sau înaintea) (cuiva sau a ceva) A cinsti în mod deosebit (pe cineva sau ceva). 6 verb reflexiv: A-și lăsa neacoperit (ceva). 7 verb tranzitiv: (Fig; c.i. obiective militare) A lăsa neapărat, expus unui atac. 8 verb tranzitiv: A lăsa fără acoperire legală. 9 verb tranzitiv: (C.i. construcții) A da jos acoperișul. 10-11 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) expune privirii. 12 verb tranzitiv: A face să devină vizibil. 13 verb tranzitiv: A lăsa să se vadă. 14 verb tranzitiv: A aduce la cunoștință Si: a arăta, a revela. 15 verb tranzitiv: (Spc) A face cunoscut ceva ce a fost ținut ascuns Si: a dezvălui, a destăinui. 16 verb reflexiv: (despre oameni) A-și dezvălui individualitatea, personalitatea. 17-18 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) trăda. 19 verb tranzitiv: (Înv) A denunța. 20-21 verb tranzitiv: A ajunge să afli (sau să înțelegi) ceva. 22-23 verb tranzitiv: A lua cunoștință primul (sau pentru prima oară) de existența a ceva. 24 verb tranzitiv: (Îe; irn) A descoperi America A se lăuda cu o descoperire cunoscută de toată lumea. 25 verb tranzitiv: A observa. 26 verb tranzitiv: (Prc) A vedea. 27-28 verb tranzitiv: A găsi ceva întâmplător (sau după o căutare). 29 verb tranzitiv: A realiza ceva pentru prima dată Si: a inventa. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCOPERI: DESCOPERI verb 1. a (se) dezveli, (rar) a (se) dezvălui, (Banat) a (se) descutropi, (Olt. si Banat) a (se) destruca. (Era învelită și s-a descoperi în somn.) 2. a afla, a găsi, (astăzi rar) a pricepe, (învechit și popular) a oblici, (popular și fam.) a dibaci, a dibui, (învechit) a ispiti, a izvodi. (A descoperi o comoară.) 3. a afla, a concepe, a crea, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (învechit și popular) a izvodi, (popular) a iscodi, a închipui, (regional) a tocmi, (învechit) a unelti, (figurat) a naște, a urzi, a zămisli. (A descoperi un nou sistem de...) 4. a afla, a ghici, (rar) a bănui. (Ai descoperi ce am avut să spun.) 5. a dezvălui, a revela, (livresc) a decela. 6. (rar) a surprinde. (A descoperi infracțiunea.) 7. a stabili. (El e cel care a descoperi etimologia cuvîntului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCOPERI: DESCOPERÍ, descópăr, verb IV. tranzitiv 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă. ♦ reflexiv A-și scoate pălăria, căciula etc. ♦ figurat A lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac. A descoperi aripa dreaptă a unei armate. ♦ A face să nu aibă acoperire legală. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) da pe față, a (se) dezvălui, a (se) da de gol, a (se) trăda. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. • Expresia: A descoperi America, se spune în bătaie de joc cuiva care face caz de un lucru știut, cunoscut de toată lumea. ♦ A pătrunde o taină, un mister. – latina disco(o)perire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCOPERI: DESCOPERÍ, descópăr, verb IV. tranzitiv 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă. ♦ reflexiv A-și scoate pălăria, căciula etc. ♦ figurat A lăsa fără acoperire flancul unei unități militare pe front. ♦ A face să nu aibă acoperire legală. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) da pe față, a (se) dezvălui, a (se) da de gol, a (se) trăda. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. • Expresia: A descoperi America, se spune în bătaie de joc cuiva care face caz de un lucru știut, cunoscut de toată lumea. ♦ A pătrunde o taină, un mister. – latina disco(o)perire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru descoperi: descoperí (descópăr, ít), verb – 1. A lua, a ridica de pe ceva sau cineva ceea ce le acoperă. – 2. A găsi, a afla. – 3. A revela, a dezvălui. – Mr., megl. discoapir, istr. descoper(esc)u. latina dĭscooperῑre (Pușcariu 510; Candrea-Dens., 390; REW 2659; Tiktin; Candrea), conform italiana discoprire, prov., portugheză descobrir, limba franceza découvrir, spaniolă descubrir. – derivat descoperitor, adjectiv (care descoperă); nedescoperit, adjectiv (ignorat, ascuns). Forme diferite ale cuvantului descoperi: descópăr descoperiít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descoperi: descoperí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu descópăr, persoana a treia singular: el / ea și plural descóperă, imperfect persoana a treia singular: el / ea descopereá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descópere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descoperi: descoperí (a descoperi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu descópăr, 3 descóperă, imperfect persoana a treia singular: el / ea descopereá; conjunctiv prezent 3 să descópere Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESCOPERI: DESCOPERÍ verb vezi trăda. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru descoperi: descoperi verb vezi TRĂDA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESCOPERI' descopciádescóperdescoperămấntdescoperemấntDESCOPERÍdescoperimấntDESCOPERÍREDESCOPERÍTdescoperitoáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL descoperi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descoperi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 12r/16 / V: îvr dăsdescoperi, disdescoperi, descopericupdescoperi / prezentul indicativ: descópăr, înv descóper / Etimologie: moștenit din latinescul discoperire] 1 verb tranzitiv: A da la o parte ceea ce acoperă sau învelește Cf dezveli. 5 verb reflexiv: Îe A se descoperi în fața sau înaintea cuiva sau a ceva A cinsti în mod deosebit pe cineva sau ceva. 24 verb tranzitiv: Îe; irn A descoperi America A se lăuda cu o descoperire cunoscută de toată lumea. Era învelită și s-a descoperi în somn. A descoperi o comoară. A descoperi un nou sistem de. Ai descoperi ce am avut să spun. A descoperi infracțiunea. El e cel care a descoperi etimologia cuvîntului. Ai descoperi ce am verb reflexiv:ut să spun. Nu i-am putut descoperi marea mea taină. A descoperi infracțiunea. El e cel care a descoperi etimologia cuvântului. Descoperí a descoperi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu descópăr, 3 descóperă, imperfect persoana a treia singular: el / ea descopereá; conjunctiv prezent 3 să descópere. |
GRAMATICA cuvântului descoperi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descoperi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul descoperi poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE descoperi? Vezi cuvântul descoperi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descoperi?[ des-co-pe-ri ] Se pare că cuvântul descoperi are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL descoperi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma bonetă frigiană?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul descoperi se conjugă: ei ele descóperă
