 | as |
|
| Descoase [ des-coa-se ] VEZI SINONIME PENTRU descoase PE ESINONIME.COM definiția cuvântului descoase în mai multe dicționareDefinițiile pentru descoase din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a descoase (forma la infinitiv) A descoase conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCOASE: DESCOÁSE, descós, verb III. tranzitiv 1. (Cu privire la o cusătură sau la un obiect cusut) A desface din cusături, din tivuri. Patroana... dintr-o smucitură a descusut talia. CAMIL PETRESCU, T. I 451. • absolut Îi mai lesne de a desface decît a face, a descoase decît a coase. RUSSO, O. 93. 2. figurat A analiza în mod amănunțit ceva ca să pătrunzi o problemă, o situație, ca să afli din ce este făcut ceva sau ce se ascunde dedesubt. Și n-are răgaz să descoasă toate întrebările care-i vin în minte, pe nevrute, despre chipul cum s-or fi făcînd trenurile, despre fierăria cîtă este pe lumea asta. spaniolă POPESCU, M. G. 35. Aici era ceva la mijloc; ea dăduse de urma unei taine; trebuia să o descoasă! SLAVICI, O. I 340. • (Cu privire la persoane) Nu poți să mai scrii un rînd, fără ca [criticii] să te descoasă și să-ți ia socoteala. ODOBESCU, S. III 146. 3. figurat A ispiti pe cineva, a-i pune întrebări multe și insistente pentru a afla ceea ce simte sau ceea ce gîndește; a iscodi. Văd că-l descoși... verb reflexiv:ei să știi toate. CAMIL PETRESCU, T. III 34. Îl descusu cînd și cum a venit în țară, ce-a făcut aici, ce rost și-a găsit. REBREANU, R. I 164. Îl descususe cu încetul și-i aflase gusturile și cusururile. BASSARABESCU, vezi 18. – Forme gramaticale: perfectul simplu descusui, participiu descusut. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCOASE: DESCOÁSE, descós, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) desface cusăturile. 2. tranzitiv figurat A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [perfectul simplu descusui, participiu descusut] – prefix des- + coase. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCOASE: DESCOÁSE, descós, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) desface din cusături. 2. tranzitiv figurat A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [perfectul simplu descusúi, participiu descusút] – Des1- + coase. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descoase: descoase [Atestat: DEX / prezentul indicativ:[1] descoasedescos / Etimologie: des- + coase] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) desface din cusături. 3 verb tranzitiv: (Fig) A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri Si: a iscodi. 4 verb tranzitiv: (Fig) A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. modificată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descoase: descoáse (a descoase) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descós, persoana a treia singular: el / ea descoáse, persoana întâi plural: noi descoásem, imperfect persoana a treia singular: el / ea descoseá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu descusúi, persoana întâi plural: noi descusúrăm; conjunctiv prezent persoana întâi singular: eu să descós, 3 să descoásă; gerunziu descosấnd; participiu descusút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descoase: descoáse verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descós, persoana a treia singular: el / ea descoáse, persoana întâi plural: noi descoásem, imperfect persoana a treia singular: el / ea descoseá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descoásă; gerunziu descosând; participiu descusút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru descoase: descoase vezi 1. a desface cusătura; 2. figurat a cerceta cu deamăruntul (spre a afla un secret): descoase-l bine. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru descoase: descoase verb vezi CHESTIONA. INTEROGA. ISCODI. ÎNTREBA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DESCOASE: DESCOÁSE verb (regional) a strica. (A descoase o haină.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCOASE: DESCOASE verb (regional) a strica. (A descoase o haină.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESCOASE' descấntecdescấnticdescấnticădescoafáDESCOÁSEDESCOÁSEREdescojéscDESCOJÍDESCOJÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESCOASE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descoase dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Descoase [Atestat: DEX / prezentul indicativ:[1] descoasedescos / Etimologie: des- + coase] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A se desface din cusături. Descoáse a descoase verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele descós, persoana a treia singular: el / ea descoáse, persoana întâi plural: noi descoásem, imperfect persoana a treia singular: el / ea descoseá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu descusúi, persoana întâi plural: noi descusúrăm; conjunctiv prezent persoana întâi singular: eu să descós, 3 să descoásă; gerunziu descosấnd; participiu descusút. A descoase o haină. A descoase o haină. |
GRAMATICA cuvântului DESCOASE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descoase. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESCOASE poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE descoase? Vezi cuvântul descoase desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descoase?[ des-coa-se ] Se pare că cuvântul descoase are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESCOASE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mașină infernală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
