 | as |
|
| Deşănţat [ de-şăn-ţat ] VEZI SINONIME PENTRU deşănţat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului desantat în mai multe dicționareDefinițiile pentru desantat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEȘĂNȚAT: DEȘĂNȚÁT, -Ă, deșănțați, -te, adjectiv 1. (Despre persoane) Dezordonat, destrăbălat (în vorbă, în obiceiuri sau în port), dezmățat. • (Substantivat) Ea știe numai de o deșănțată, nebuna aceea de Suzana, care ne-a făcut neamul de rîs. CAMIL PETRESCU, T. I 157. ♦ (Despre lucruri și acțiuni) Care iese din limitele bunei-cuviințe, nerușinat, cinic. Bălmăji pe nas popește... un deșănțat amestec de cîntări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. 2. (Despre lucruri) Ciudat, bizar, straniu, nelalocul lui, deșucheat. Zvonul... era însă așa de deșănțat, încît nici un cap cuminte nu voia să-i deie crezare. SADOVEANU, Z. C. 337. Sfîrșind această deșănțată cuvîntare, merse în mijlocul bisericii. NEGRUZZI, S. I 149. Forme diferite ale cuvantului desantat: desantat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșănțat: deșănțát2, desantată a [Atestat: BUDAI-DELEANU, T. vezi 42 / V: (reg) dășdesantat, deșândesantat, deșendesantat, dișendesantat, dișdesantat / S și: (înv) desșdesantat / Plural: desantatați, desantate / Etimologie: deșănța] 1 (Pop) Care încalcă limitele bunei-cuviințe Si: corupt, decăzut, destrăbălat, stricat. 2 (Pop; mai ales despre femei) Care duce o viață extrem de imorală Si: depravat, desfrânat, dezmățat, imoral, stricat. 3 (Pop; despre lucruri) Dezordonat. 4 (Pop; despre vorbe) Care nu se justifică (într-o împrejurare) Si: deplasat, nepotrivit. 5 (Pop) Care iese din comun, depășind proporțiile realității Si: exagerat, extravagant. 6 (Reg) Care șochează prin aspect, manifestare, evoluție Si: ciudat, curios, straniu, (liv) bizar. 7 (Trs) Trist. 8 (Îrg) Glumeț. Forme diferite ale cuvantului desantat: desantată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru deșănțat: deșănțat adjectiv verbal BIZAR. CIUDAT. CORUPT. CURIOS. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEZMĂȚAT. DEZORDONAT. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. IMORAL. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUȘNIC. NEGLIJENT. NEÎNGRIJIT. NEOBIȘNUIT. NERUȘINAT. ORIGINAL. PARADOXAL. PERVERTIT. SINGULAR. STRANIU. STRICAT. VICIOS. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘĂNȚAT: DEȘĂNȚAT adjectiv imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livresc) licențios, (învechit și popular) scîrnav, slobod, (regional) porcotos, (familial) deșucheat, porcos, (figurat) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă, o atitudine desantat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEȘĂNȚAT: DEȘĂNȚÁT, -Ă, deșănțați, -te, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme (Om) dezmățat, care încalcă limitele bunei-cuviințe. 2. Adj., substantiv masculin și forme (Om) dezordonat, neglijent. 3. Adj. (regional; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului desantat: desantat-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEȘĂNȚAT: DEȘĂNȚÁT desantattă (desantatți, desantatte) 1) popular și fam. vezi A SE DEȘĂNȚA. 2) regional Care iese din comun (prin felui său de a fi); ciudat; straniu; bizar. 3) popular Care este lipsit de decență; indecent; nerușinat. /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului desantat: desantattă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșănțat: deșănțát1 sn [Atestat: DLR ms / Plural: desantaturi / Etimologie: deșănța] (Reg) 1 (Îe) A-i veni cu desantat A-i părea ceva ciudat. 2 (Îe) A-i fi desantat A-i fi trist. 3 (Îac) A manifesta compătimire față de cineva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEȘĂNȚAT: DEȘĂNȚÁT, -Ă, deșănțați, -te, adjectiv 1. Dezmățat; care încalcă limitele bunei-cuviințe. 2. Dezordonat, neglijent. 3. (regional; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului desantat: desantat-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru deșănțat: deșănțat a. 1. Moldova ciudat (la port sau la vorbă): dar deșănțat mai ești Hristos; 2. trecut trist, mâhnit: e deșănțat copilul. [ vezi deșanț]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru deșănțat: deșănțát, -ă adjectiv (de și șanț 2). Extravagant, deplasat, neserios: om. gust deșănțat. adverb A vorbi deșănțat. Transilvania Trist. Forme diferite ale cuvantului desantat: desantat-ă Țara mold Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deșănțat: *deșănțát adjectiv masculin, substantiv masculin, plural deșănțáți; adjectiv feminin, substantiv feminin deșănțátă, plural deșănțáte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșânțat: deșânțát, desantată a vezi deșănțat2 Forme diferite ale cuvantului desantat: desantată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deșanțat: deșanțát, desantată a vezi deșănțat Forme diferite ale cuvantului desantat: desantată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DEȘĂNȚAT: DEȘĂNȚÁT adjectiv verbal obscen. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DESANTAT' desângetáDESÁNTDESANTÁDESANTÁREDEȘĂNȚÁTdeșapádeșapáredesárDESĂRÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEȘĂNȚAT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deşănţat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Deșănțát2, deȘĂnȚată a [Atestat: BUDAI-DELEANU, T. Vezi 42 / V: reg dășdeȘĂnȚat, deșândeȘĂnȚat, deșendeȘĂnȚat, dișendeȘĂnȚat, dișdeȘĂnȚat / S și: înv desșdeȘĂnȚat / Plural: deȘĂnȚatați, deȘĂnȚate / Etimologie: deșănța] 1 Pop Care încalcă limitele bunei-cuviințe Si: corupt, decăzut, destrăbălat, stricat. O glumă, o atitudine deȘĂnȚat. DEȘĂNȚÁT deȘĂnȚattă deȘĂnȚatți, deȘĂnȚatte 1 popular și fam. Deșănțát1 sn [Atestat: DLR ms / Plural: deȘĂnȚaturi / Etimologie: deșănța] Reg 1 Îe A-i veni cu deȘĂnȚat A-i părea ceva ciudat. 2 Îe A-i fi deȘĂnȚat A-i fi trist. Deșânțát, deȘĂnȚată a vezi deșănțat2. Deșanțát, deȘĂnȚată a vezi deșănțat. |
GRAMATICA cuvântului DEȘĂNȚAT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deşănţat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEȘĂNȚAT poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE deşănţat? Vezi cuvântul deşănţat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deşănţat?[ de-şăn-ţat ] Se pare că cuvântul deşănţat are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tranzitiv și reflexiv în expresie a-și aduce aminte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul deșănțat are forma: deșănțáți
