 | as |
|
| Derută [ de-ru-tă ] VEZI SINONIME PENTRU derută PE ESINONIME.COM definiția cuvântului deruta în mai multe dicționareDefinițiile pentru deruta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a deruta (forma la infinitiv) A deruta conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru derută: derútă substantiv feminin [Atestat: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 112, 7/6 / Plural: derutate / Etimologie: franceza déroute] 1 (Șfg) Stare de zăpăceală, de dezorientare. 2 (Mil; despre o trupă învinsă; îe) A merge sau a fi în deruta A se risipi, a se împrăștia, a fugi în dezordine. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DERUTA: DERUTÁ, derutez, verb I. tranzitiv A face (pe cineva) să se zăpăcească încît să nu mai știe ce să facă sau pe ce drum să apuce, a face (pe cineva) să-și piardă capul, să se încurce; a dezorienta. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DERUTA: DERUTÁ, derutez, verb I. tranzitiv A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro s-o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din limba franceza dérouter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DERUTA: DERUTÁ, derutez, verb I. tranzitiv A face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro s-o apuce; a dezorienta, a zăpăci. – Din limba franceza dérouter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DERUTĂ: DERUTĂ substantiv descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livresc) deconcertare. (Stare de deruta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deruta: derutá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: DN3 / prezentul indicativ: derutatéz / Etimologie: franceza dérouter] 1-2 A (se) zăpăci. 3-4 A (se) dezorienta. 5-6 A (se) înșela. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DERUTA: DERUTA verb a descumpăni, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livresc) a deconcerta. (Vestea auzită l-a deruta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DERUTA: DERUTÁ verb trecut a zăpăci, a încurca; a dezorienta, a descumpăni; a înșela. (< limba franceza dérouter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deruță: derúță substantiv feminin [Atestat: DLR ms / Plural: derutațe / Etimologie: gheară + -uță] (Reg) Cârcel la vița de vie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DERUTA: DERUTÁ verb I. trecut A zăpăci, a încurca; a dezorienta; a înșela. [< limba franceza dérouter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DERUTĂ: DERÚTĂ substantiv feminin stare de zăpăceală, de dezorientare, de dezordine. (< limba franceza déroute) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru deruta: derutá (derutéz, derutát), verb – A rătăci, a încurca, zăpăci. în franceză dérouter. Forme diferite ale cuvantului deruta: derutéz derut Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DERUTĂ: DERÚTĂ, derute, substantiv feminin Stare de zăpăceală, de dezorientare. – Din limba franceza déroute. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DERUTĂ: DERÚTĂ, derute, substantiv feminin Stare de zăpăceală, de dezorientare. – Din limba franceza déroute. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DERUTĂ: DERÚTĂ derutae forme Stare de zăpăceală, de dezorientare. /<fr. déroute Forme diferite ale cuvantului deruta: derutae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DERUTĂ: DERÚTĂ substantiv feminin Zăpăceală, dezordine; dezorientare. [conform limba franceza déroute]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deruta: derutá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu derutéz, persoana a treia singular: el / ea și plural deruteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru derută: derútă substantiv feminin, genitiv dativ articulat derútei; plural derúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deruta: derutá (a deruta) verb, indicativ prezent 3 deruteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DERUTĂ: DERÚTĂ substantiv feminin Dezorientare, zăpăceală. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru derută: derútă substantiv feminin, plural derúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DERUTA: DERUTÁ verb vezi dezorienta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'DERUTA' DERURALIZÁTDERUSIFICÁDERUSIFICÁREDERUSIFICÁTDERUTÁDERUTÁNTDERUTÁREDERUTÁTderutéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DERUTA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deruta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 112, 7/6 / Plural: derutate / Etimologie: franceza déroute] 1 Șfg Stare de zăpăceală, de dezorientare. 2 Mil; despre o trupă învinsă; îe A merge sau a fi în deruta A se risipi, a se împrăștia, a fugi în dezordine. Stare de deruta. Derutá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: DN3 / prezentul indicativ: derutatéz / Etimologie: franceza dérouter] 1-2 A se zăpăci. Vestea auzită l-a deruta. Derúță substantiv feminin [Atestat: DLR ms / Plural: derutațe / Etimologie: gheară + -uță] Reg Cârcel la vița de vie. DERÚTĂ derutae forme Stare de zăpăceală, de dezorientare. Derutá a deruta verb, indicativ prezent 3 deruteáză. |
GRAMATICA cuvântului DERUTA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deruta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DERUTA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE derută? Vezi cuvântul derută desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul derută?[ de-ru-tă ] Se pare că cuvântul derută are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DERUTA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: La întâmplare sau la ori în voia întâmplării?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul deruta se conjugă: ei ele deruteáză
