 | as |
|
| Derivaţie [ de-ri-va-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU derivaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului derivatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru derivatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DERIVAȚIE: DERIVÁȚIE, derivații, substantiv feminin 1. Ramificație secundară (permanentă sau temporară) a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație. Șoseaua fiind în reparație, automobilele o luau pe derivație. ♦ Lucrare prin care se abate un curs de apă (pentru irigație, alimentarea unui oraș etc.). 2. (termen militar) Abaterea unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale. 3. (lingvistică) Derivare (1 b). «Căsuță» este format prin derivație din «casă». ▭ Fondul principal de cuvinte e în raporturi strînse cu structura gramaticală și datorită sistemului de derivație prin afixe sau alte mijloace. L. limba română 1953, nr. 1, 23. Declinarea, conjugarea sau derivația cuvintelor sînt legile organizării interne ale limbii. MACREA, forme 18. 4. (matematică) Operație în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcțiuni. – Variantă: (învechit) derivațiúne (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S. III 29) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DERIVAȚIE: DERIVÁȚIE substantiv feminin 1. ramificație secundară a unei căi de comunicație, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnică pentru transportul apei între conducta principală sau sursă și punctul de utilizare. 4. (lingvistică) derivare (2). 5. abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. • modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții într-o altă zonă. (< limba franceza dérivation, latina derivatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DERIVAȚIE: DERIVÁȚIE, derivații, substantiv feminin 1. Ramificație secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operație în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcții. [Variante: (învechit) derivațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza dérivation, latina derivatio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DERIVAȚIE: DERIVÁȚIE, derivații, substantiv feminin 1. Ramificație secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicație. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzată de rotația în jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operație în cadrul analizei matematice, folosită pentru a găsi derivata unei funcții. [Variante: (învechit) derivațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza dérivation, latina derivatio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DERIVAȚIE: DERIVÁȚIE substantiv feminin 1. Ramificație, braț al unei ape, al unei canalizări, al unui circuit telefonic, electric etc. 2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocată de mișcarea sa de rotație. 3. Derivare (3) [în DN]. 4. Abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. ♦ Modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții dintr-o altă zonă. [Gen. -iei, variantă derivațiune substantiv feminin / conform limba franceza dérivation, italiana derivazione, latina derivatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru derivație: derivație substantiv feminin [Atestat: I. despre GHICA, P. ap. CADE / V: derivatieiune / Plural: derivatieii / Etimologie: franceza dérivation, lat derivatio, -onis] 1-9 Derivare (1-6, 8-10). 10 Comunicare printr-un al doilea conductor între două puncte ale unui circuit închis prin care circulă curenți derivați. 11 Abatere a unui proiectil din planul de tragere cauzată de rotația în jurul axei sale. 12 Abatere, depărtare a unui vas plutitor din drumul normal sub acțiunea vântului sau a unui curent. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DERIVAȚIE: DERIVÁȚIE derivatiei forme 1) vezi A DERIVA. 2) Ramificație secundară a unui curs de apă, a unei căi de comunicație sau a unui circuit electric. 3) Deviere a unui proiectil de la linia de tragere cauzată de rotația în jurul axei sale. [articulat derivația; genitiv dativ derivației; silabe -ți-e] /<fr. dérivation, latina derivatio, derivatieonis Forme diferite ale cuvantului derivatie: derivatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru derivație: deriváție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat deriváția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat deriváției; plural deriváții, articulat deriváțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru derivație: deriváție (-ți-e) substantiv feminin, articulat deriváția (-ți-a), genitiv dativ articulat deriváției; plural deriváții, articulat deriváțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DERIVAȚIE: DERIVAȚIE substantiv (lingvistică) derivare. (derivatie cu prefixe.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DERIVATIE' derivabilitáteDERIVÁREDERIVÁTDERIVÁTĂDERIVÁȚIEderivaționálDERIVAȚIÚNEDERIVATÍVderivatoáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DERIVAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului derivaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii CADE / V: derivaȚieiune / Plural: derivaȚieii / Etimologie: franceza dérivation, lat derivatio, -onis] 1-9 Derivare 1-6, 8-10. DERIVÁȚIE derivaȚiei forme 1 vezi A DERIVA. Dérivation, latina derivatio, derivaȚieonis. DerivaȚie cu prefixe. |
GRAMATICA cuvântului DERIVAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului derivaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DERIVAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE derivaţie? Vezi cuvântul derivaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul derivaţie?[ de-ri-va-ţi-e ] Se pare că cuvântul derivaţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DERIVAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Benzoic, benzoici, adjectiv în sintagma acid benzoic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul derivație are forma: deriváții
