 | as |
|
| Depune [ de-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU depune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului depune în mai multe dicționareDefinițiile pentru depune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a depune (forma la infinitiv) A depune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEPUNE: DEPÚNE1, depún, verb III. 1. tranzitiv A lăsa un obiect din mînă, punîndu-l undeva (ca să rămînă acolo). E sîmbătă seara și funcționarii din birouri au depus condeiele cu un sfert de oră mai devreme. GALACTION, O. I 600. Hasan plecat depune pe cîmpul ud de sînge Copilul, rod în floare, ce tremură și plînge. ALECSANDRI, P. III 345. • figurat Dacă verb reflexiv:eți, răspundeți-mi cînd pot veni să depun omagiile mele la picioarele d-voastră. CAMIL PETRESCU, U. N. 217. • A depune bani (la o instituție bancară) = a da bani în păstrare (la o instituție bancară, de obicei contra unei dobînzi). A depune un act, o cerere, un raport etc. = a înainta, a preda forului competent un act, o cerere etc. Mi-a trimis tata... un raport ca să-l depun la minister. CAMIL PETRESCU, T. II 409. A depune armele = a se preda, a se declara învins; figurat a ceda în fața argumentelor adversarului, a se declara convins. O luasem numai cam repede și mă vedeam în curînd silit să depun armele. M. I. CARAGIALE, C. 8. Cu cincizeci mii oameni pașa vă lovește. Armele depuneți, primiți a vă da. Căci cu caii numai vă vor sfărîma. BOLINTINEANU, O. 69. A depune un mandat = a renunța la o însărcinare încredințată, neputînd-o duce la îndeplinire. A depune jurămîntul = a jura, a-și lua angajamentul solemn de a spune adevărul (în fața justiției); a-și lua în mod solemn angajamentul de a-și îndeplini datoria (de cetățean etc.). N-am putut să depun jurămîntul. CAMIL PETRESCU, T. III 171. A depune un examen = a se prezenta la un examen, a da un examen. Veneau acum să depună examenul la școala statului. GALACTION, O. I 57. (Despre animale care se înmulțesc prin ouă) A depune ouăle = a lepăda ouăle (la loc potrivit). A depune muncă, efort, osteneală etc. = a munci, a se strădui. Încearcă în toate felurile, depunînd adevărate sforțări, însă fără rezultat. SAHIA, N. 104. Cu drept cuvînt, te așteptai să fii răsplătit... pentru toate ostenelile ce ai depus în opera ta. ODOBESCU, S. III 10. 2. reflexiv (Despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se așeza la fund, formînd un sediment. După încetarea inundațiilor nămolurile se depun, acoperind valea (lunca) cu aluviuni... și ridicînd malurile albiei. MINERALOGIA 58. O cantitate echivalentă de cupru se depune pe catod. FIZICA 133.- Forme gramaticale: perfectul simplu depusei, participiu depus. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru depune: depúne2 [Atestat: (a. 1774) URICARIUL I, 175 / V: dăpdepune, dipdepune / prezentul indicativ: depuneún / Etimologie: lat deponere] 1 verb tranzitiv: A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva. 2 verb reflexiv: (despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se sedimenta. 3 verb tranzitiv: (despre animale care se înmulțesc prin ouă) A elimina ouăle (la un loc potrivit). 4 verb tranzitiv: (Fig; îe) A depune armele A înceta lupta. 5 verb tranzitiv: (Fig; îe) A depune coroana A renunța la domnie. 6 verb tranzitiv: (Fig; cmr; îe) A depune bilanțul (la tribunal) A da faliment. 7 verb tranzitiv: (Îe) A depune bani (la o instituție bancară) A lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară). 8 verb tranzitiv: (Îe) A depune mandatul A renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei. 9 verb tranzitiv: (Îe) A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) A înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.). 10 verb tranzitiv: (Îe) A depune muncă (sau efort, osteneală etc.) A trudi. 11 verb tranzitiv: (Rar; îe) A depune un examen A da un examen. 12 verb tranzitiv: (despre o parte în litigiu sau despre un martor; îe) A depune jurământul A se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces. 13 verb tranzitiv: (despre unele categorii de oameni și despre militari; îae) A se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării. 14 verb tranzitiv: (despre un martor; îe) A depune mărturie A face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces. 15 verb tranzitiv: (Înv) A detrona (un domnitor, un ierarh bisericesc) Si: a destitui, a caterisi. 16 verb tranzitiv: (Îvr; jur) A înainta. 17 verb tranzitiv: (Îvr; jur) A face. 18 verb tranzitiv: (Îvr; jur) A da. 19 verb tranzitiv: (Îvr; jur) A aresta preventiv. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEPUNE: DEPÚNE1, depún, verb III. 1. tranzitiv A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva. • Expresia: A depune bani (la o instituție bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară). A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei. A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.) A depune muncă (sau efort, osteneală etc.) = a munci, a se strădui. (Rar) A depune un examen = a da un examen. A depune jurământ(ul) = a) (despre o parte în litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b) (despre unele categorii de oameni și despre militari) a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării. A depune mărturie = (despre un martor) a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces. 2. tranzitiv (Despre animale care se înmulțesc prin ouă) A elimina ouăle (la loc potrivit). 3. reflexiv (Despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se așeza la fund, formând sedimente; a se sedimenta. [perfectul simplu depusei, participiu depus] – Din latina deponere (cu sensurile limba franceza déposer). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEPUNE: DEPÚNE1, depún, verb III. 1. tranzitiv A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva. • Expresia: A depune bani (la o instituție bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară). A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei. A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.) A depune muncă (sau efort, osteneală etc.) = a munci, a se strădui. (Rar) A depune un examen = a da un examen. A depune jurământ(ul) = a) (despre o parte în litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b) (despre demnitari, magistrați, militari) a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării. A depune mărturie = (despre un martor) a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces. 2. tranzitiv (Despre animale care se înmulțesc prin ouă) A elimina ouăle (la loc potrivit). 3. reflexiv (Despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) A se așeza la fund, formând sedimente; a se sedimenta. [perfectul simplu depusei, participiu depus] – Din latina deponere (cu sensurile limba franceza déposer). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPUNE: DEPÚNE verb I. trecut 1. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare). ♦ a depune bani = a încredința bani spre păstrare (unei instituții); a depune mandatul = a renunța la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a depune jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcționari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfășura, a executa, a presta (o muncă, un efort). II. trecut, reflexiv a cădea, a lăsa să cadă la fund (substanțe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului). III. intr. (juridic) a face o depoziție. (< latina deponere, după limba franceza déposer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPUNE: DEPUNE verb 1. a lăsa, a preda. (A depune geamantanul la gară.) 2. a înainta, a înmîna, a preda, a prezenta, a remite, a transmite, (popular) a băga. (I-am depune întreaga documentație; a depune o cerere.) 3. a pune. (depune pe birou tot ce ai în buzunare.) 4. a achita, a plăti, a vărsa. (A depune prima rată la termen.) 5. a se așeza, a se așterne, a se pune. (S-a depune mult praf pe...) 6. a se așeza, a se așterne, a cădea, a se lăsa, a pica. (S-a depune bruma peste cîmpii.) 7. (geologie) a se depozita, a se sedimenta. (Calcarul s-a depune.) 8. a desfășura, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (depune acolo o muncă utilă.) 9. a presta. (A depune un jurămînt.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPUNE: DEPÚNE verb III. 1. trecut A pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare). • A depune bani = a încredința bani spre păstrare (de obicei unei instituții); a depune un mandat = a renunța la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini. 2. trecut, reflexiv A cădea sau a lăsa să cadă la fund (substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului). 3. intr. A face o depoziție. [P.i. depún, perfect simplu -pusei, participiu -pus. / < latina deponere, conform limba franceza déposer, după pune]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEPUNE: DEPÚNE2, persoană 3 depúne, verb III. intranzitiv (Despre vaci, bivolițe și alte animale domestice; regional, rar) A-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete. Îndată au și depus oaia și în scurt timp au și fătat doi miei tare frumoși, cu lîna creață de aur. SBIERA, P. 112. – Forme gramaticale: perfectul simplu depuse, participiu depus. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru depune: depune vezi 1. a pune jos un lucru; 2. a face un depozit: a depune bani la un bancher; 3. figurat a renunța, a părăsi: a depune autoritatea; 4. a scoate din funcțiune: a depune un rege; 5. a spune înaintea unui tribunal ce știe despre un fapt; 6. a întemnița: criminalul a fost depus; 7. a se scăpa: a depune un examen. [latina DEPONERE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru depune: depúne1 vi [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 237/1 / prezentul indicativ: depuneún / Etimologie: lat deponere] 1 (Reg; despre vaci, bivolițe etc.) A-și mări ugerul ca urmare a secreției abundente de lapte, ceea ce indică apropierea timpului fătării. 2 (despre aștri) A asfinți.[1] corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEPUNE: DEPÚNE2 persoană 3 depúne, verb III. intranzitiv (regional; despre vaci, bivolițe etc.) A-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete. [perfectul simplu depuse, participiu depus] – latina deponere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEPUNE: DEPÚNE2 persoană 3 depúne, verb III. intranzitiv (regional; despre vaci, bivolițe etc.) A-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete. [perfectul simplu depuse, participiu depus] – latina deponere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru depune: depúne (a depune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele depún, persoana a doua singular: tu depúi, persoana întâi plural: noi depúnem; conjunctiv prezent 3 să depúnă; gerunziu depunấnd; participiu depús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru depune: depúne verb → pune Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEPUNE' DEPUNĂTÓRDEPUNCTÁDEPUNCTÁREDEPUNCTÁTDEPÚNEDEPÚNEREdepurádepuráreDEPURÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL depune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului depune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1774 URICARIUL I, 175 / V: dăpdepune, dipdepune / prezentul indicativ: depuneún / Etimologie: lat deponere] 1 verb tranzitiv: A lăsa un obiect din mână, punându-l undeva. 4 verb tranzitiv: Fig; îe A depune armele A înceta lupta. 5 verb tranzitiv: Fig; îe A depune coroana A renunța la domnie. 6 verb tranzitiv: Fig; cmr; îe A depune bilanțul la tribunal A da faliment. 7 verb tranzitiv: Îe A depune bani la o instituție bancară A lăsa o sumă de bani în păstrare la o instituție bancară. 8 verb tranzitiv: Îe A depune mandatul A renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei. 9 verb tranzitiv: Îe A depune un act sau o cerere, un memoriu etc. 10 verb tranzitiv: Îe A depune muncă sau efort, osteneală etc. 11 verb tranzitiv: Rar; îe A depune un examen A da un examen. 12 verb tranzitiv: despre o parte în litigiu sau despre un martor; îe A depune jurământul A se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces. 14 verb tranzitiv: despre un martor; îe A depune mărturie A face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces. A depune geamantanul la gară. I-am depune întreaga documentație; a depune o cerere. Depune pe birou tot ce ai în buzunare. A depune prima rată la termen. S-a depune mult praf pe. S-a depune bruma peste cîmpii. Calcarul s-a depune. Depune acolo o muncă utilă. A depune un jurămînt. 237/1 / prezentul indicativ: depuneún / Etimologie: lat deponere] 1 Reg; despre vaci, bivolițe etc. A depune geamantanul la gară. S-a depune mult praf pe. A depune un jurământ. Depúne a depune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele depún, persoana a doua singular: tu depúi, persoana întâi plural: noi depúnem; conjunctiv prezent 3 să depúnă; gerunziu depunấnd; participiu depús. |
GRAMATICA cuvântului depune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului depune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul depune poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE depune? Vezi cuvântul depune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul depune?[ de-pu-ne ] Se pare că cuvântul depune are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL depune Inţelegi mai uşor cuvântul depune dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A depune bani la o instituție bancară = a da bani în păstrare la o instituție bancară, de obicei contra unei dobînzi = a înainta, a preda forului competent un act, o cerere etc A depune armele = a se preda, a se declara învins; figurat a ceda în fața argumentelor adversarului, a se declara convins A depune un mandat = a renunța la o însărcinare încredințată, neputînd-o duce la îndeplinire A depune jurămîntul = a jura, a-și lua angajamentul solemn de a spune adevărul în fața justiției; a-și lua în mod solemn angajamentul de a-și îndeplini datoria de cetățean etc A depune un examen = a se prezenta la un examen, a da un examen Despre animale care se înmulțesc prin ouă A depune ouăle = a lepăda ouăle la loc potrivit = a munci, a se strădui A depune bani la o instituție bancară = a lăsa o sumă de bani în păstrare la o instituție bancară A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei = a înainta, a preda forului competent un act sau o cerere, un memoriu etc = a munci, a se strădui Rar A depune un examen = a da un examen A depune jurământul = a despre o parte în litigiu sau despre un martor a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b despre unele categorii de oameni și despre militari a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării A depune mărturie = despre un martor a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces A depune bani la o instituție bancară = a lăsa o sumă de bani în păstrare la o instituție bancară A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei = a înainta, a preda forului competent un act sau o cerere, un memoriu etc = a munci, a se strădui Rar A depune un examen = a da un examen A depune jurământul = a despre o parte în litigiu sau despre un martor a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b despre demnitari, magistrați, militari a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării A depune mărturie = despre un martor a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces ♦ a depune bani = a încredința bani spre păstrare unei instituții; a depune mandatul = a renunța la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a depune jurământ = a a spune tot adevărul într-un proces; b despre unii funcționari, despre militari a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente A depune bani = a încredința bani spre păstrare de obicei unei instituții; a depune un mandat = a renunța la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL depune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: înainte vreme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
