 | as |
|
| Depunător [ de-pu-nă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU depunător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului depunator în mai multe dicționareDefinițiile pentru depunator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEPUNĂTÓR: DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, substantiv masculin și. forme Persoană care depune spre păstrare (de obicei la o instituție bancară) o sumă de bani, hîrtii de valoare, lucruri de preț etc.; deponent. Forme diferite ale cuvantului depunator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru depunător: depunătór, depunatoroáre substantiv masculin și feminin [Atestat: BARCIANU / V: (înv) depunatorpuitdepunator / Plural: depunatori, depunatoroáre / Etimologie: depune + -ător] Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. Forme diferite ale cuvantului depunator: depunatoroáre Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPUNĂTÓR: DEPUNĂTÓR depunatoroáre (depunatoróri, depunatoroáre) m. și forme Persoană care a depus sau care depune bani sau hârtii de valoare la păstrare; deponent. /a depune + sufix depunatortor Forme diferite ale cuvantului depunator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEPUNĂTÓR: DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care depune pentru păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. – Depune + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului depunator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEPUNĂTÓR: DEPUNĂTÓR, -OÁRE, depunători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. – Depune + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului depunator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPUNĂTÓR: DEPUNĂTÓR, -OÁRE substantiv masculin și forme Persoană care depune (bani) spre păstrare. [< depune + -(ă)tor]. Forme diferite ale cuvantului depunator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPUNĂTÓR: DEPUNĂTÓR, -OÁRE substantiv masculin forme deponent2, depozant (2). (< depune + -/ă/tor) Forme diferite ale cuvantului depunator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPUNĂTOR: DEPUNĂTOR substantiv (juridic) deponent. (depunator la CEC.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru depunător: depunătór substantiv masculin, plural depunătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru depunător: depunătór substantiv masculin, plural depunătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru depunător: depunător m. cel ce depune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEPUNATOR' depuitordepulpádepulpáredepunătoáreDEPUNĂTÓRDEPUNCTÁDEPUNCTÁREDEPUNCTÁTDEPÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL depunător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului depunător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Depunătór, depunătoroáre substantiv masculin și feminin [Atestat: BARCIANU / V: înv depunătorpuitdepunător / Plural: depunători, depunătoroáre / Etimologie: depune + -ător] Persoană care depune spre păstrare o sumă de bani, hârtii de valoare etc. DEPUNĂTÓR depunătoroáre depunătoróri, depunătoroáre m. /a depune + sufix depunătortor. Depunător la CEC. |
GRAMATICA cuvântului depunător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului depunător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul depunător poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE depunător? Vezi cuvântul depunător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul depunător?[ de-pu-nă-tor ] Se pare că cuvântul depunător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL depunător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i da sau a-i trece, a-i veni cuiva ceva prin sau în gând?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul depunător are forma: depunătóri
