 | as |
|
| Depozitar [ de-po-zi-tar ] VEZI SINONIME PENTRU depozitar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului depozitar în mai multe dicționareDefinițiile pentru depozitar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEPOZITAR: DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, substantiv masculin și forme Persoană căreia i se lasă ceva în depozit, care păstrează ceea ce i s-a încredințat. • figurat Nu orișice trecător e un depozitar al comorilor literare contemporane. SADOVEANU, E. 13. Acei bieți dăscălași, care au fost depozitari limbii și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată. GHICA, S. A. 72. Forme diferite ale cuvantului depozitar: depozitar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEPOZITAR: DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, substantiv masculin și forme 1. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. 2. Intermediar căruia i se încredințează o marfă pentru vânzare în contul proprietarului.- Din limba franceza dépositaire. Forme diferite ale cuvantului depozitar: depozitar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru depozitar: depozitár, depozitară substantiv masculin și feminin [Atestat: HAMANGIU, C. C. 403 / Plural: depozitari, depozitare / Etimologie: franceza dépositaire] 1 Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. 2 (Înv) Negustor care deținea mărfuri în cantități mari. 3 (Fig) Deținător. Forme diferite ale cuvantului depozitar: depozitară Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPOZITAR: DEPOZITÁR depozitară (depozitari, depozitare) m. și forme Persoană căreia i se lasă ceva pentru păstrare, în baza unui contract. /<fr. dépositaire Forme diferite ale cuvantului depozitar: depozitară Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEPOZITAR: DEPOZITÁR, -Ă, depozitari, -e, substantiv masculin și forme Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. – Din limba franceza dépositaire. Forme diferite ale cuvantului depozitar: depozitar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru depozitar: *depozitár, -ă a. (latina depositárius). Care primește în depozit un lucru de la un depunător. Păstrător. Forme diferite ale cuvantului depozitar: depozitar-ă depozitar-ă curcu Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPOZITAR: DEPOZITÁR, -Ă substantiv masculin și forme Persoană care primește ceva în depozit, în păstrare. [conform italiana depositario]. Forme diferite ale cuvantului depozitar: depozitar-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEPOZITAR: DEPOZITÁR, -Ă substantiv masculin forme cel care primește ceva în depozit (2). (< limba franceza dépositaire) Forme diferite ale cuvantului depozitar: depozitar-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEPOZITAR: DEPOZITAR substantiv păstrător. (depozitar al unei vechi culturi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru depozitar: depozitar m. căruia se încredințează un depozit. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru depozitar: depozitár substantiv masculin, plural depozitári Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru depozitar: depozitár substantiv masculin, plural depozitári Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'DEPOZITAR' depozidepozíreDEPÓZITDEPOZITÁDEPOZITÁRdepozitárăDEPOZITÁREdepozitarisídepozitarisíre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL depozitar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului depozitar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Depozitár, depozitară substantiv masculin și feminin [Atestat: HAMANGIU, C. 403 / Plural: depozitari, depozitare / Etimologie: franceza dépositaire] 1 Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. DEPOZITÁR depozitară depozitari, depozitare m. Depozitar al unei vechi culturi. Depozitar al unei vechi culturi. |
GRAMATICA cuvântului depozitar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului depozitar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul depozitar poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE depozitar? Vezi cuvântul depozitar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul depozitar?[ de-po-zi-tar ] Se pare că cuvântul depozitar are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL depozitar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi cu coatele goale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul depozitar are forma: depozitári
